Dragul meu stephanotis, pe care îl am de un an, a fost greu încercat. V-am mai povestit pe aici. Vă reamintesc pe scurt: l-am primit cu flori şi boboci - mai mulţi ca frunze.
I-a păstrat pe toţi şi i-a deschis pe rând spre încântarea mea. Deşi aveam rezerve în ce priveşte acomodarea s-a descurcat de minune şi a crescut vertiginos:
În loc să îl las în pace m-am pus să-i schimb substratul şi ghiveciul. I-am deranjat serios rădăcinile şi i-am pus şi sol pentru acidofile. În urma acestui tratament am pierdut jumătate din plantă şi abia am stopat îngălbenirea totală.
Vin acum cu urmarea. Stephanotis-ul meu a fost totuşi un vrednic luptător şi cu multe străduinţe a trecut de iarnă. S-a pus pe crescut în primăvară
. Surprizele nu s-au încheiat încă. S-a umplut de bucheţele de boboci: pe puţin 15. Iată:
Sunt pur şi simplu încântată! Nu ştiu dacă le va păstra pe toate şi le va duce până la stadiul de floare. Dar la cât e de hotărât, cine ştie?