Nu stiu ce mai fac plantele voastre, dar pe mine una clivia mea nu pridideste sa ma uimeasca.
In urma cu doi ani imi faceam cadou de Mos Nicolae o clivia la reducere din Obi. Nu mai era inflorita, dar ma asteptam sa fie clasica
belgian orange. Prima bucurie mi-o face dupa doua luni, cand observ spre sfarsit de februarie prima tija florala si tot atunci prima surpriza: era o belgian orange mai speciala:
Nu doar ca a inflorit spectaculos, dar planta mea a luat un avant teribil. Dupa nici patru luni inflorea din nou, iar la doua-trei luni dupa aceea deja dadea doi pui. Asta se intampla prin august-septembrie 2011 cand planta nu implinise nici pe departe un an in gradinuta mea. Si in anul urmator planta isi mentine frumosul obicei de a inflori, asa ca m-a desfatat cu florile ei si in martie si in iunie 2012. Intre timp puii au crescut semnificativ
, iar radacinile plantei aproape au distrus ghiveciul. Asa ca in august, dupa ultima inflorire era neaparat necesara mutarea plantei, cu atat mai mult cu cat reusisem intre timp sa procur substratul necesar. Cu acea ocazie am decis separarea unui pui de planta mama, lucru pe care l-am realizat cu mare dificultate, radacinile fiind foarte inghesuite si amestecate, iar puiul puternic atasat de mama. Totusi am reusit sa salvez cateva radacini scurte, prin urmare sansele puiului de dezvoltare nu erau limitate.
Celalalt pui nu am indraznit sa il separ fiind prea lipit de mama. Au primit un nou substrat si un ghiveci mai generos.
In plus la clivia am observat ca pot linistit forma "colonii" si infloresc spectaculos impreuna.
Probabil veti zice ca ceea ce v-am povestit e perfect normal pentru evolutia unei clivii. Asa o fi, dar pe mine tot ma uimeste rapiditatea cu care evolueaza. Ultima picatura, cea care m-a si decis sa va impartasesc si voua e faptul ca ieri cand udam florile am ramas din nou uimita. Puiul cel mic, pe care de nici 5 luni l-am despartit de mama si care nu are inca un an jumatate e pus pe fapte mari: pregateste o tija florala!
Mie una mi se pare total neasteptat, avand in vedere ca in toamna de abia avea cateva firave radacini. Acuma astept curioasa sa vad daca mama si sora ii vor calca pe urme. Cert este ca le merge si lor bine, tocmai au dat niste frunze noi.