M-am uitat din nou pe imagine si-mi mentin parerea cu argumente.
Vegetatia copie intotdeauna linia generala a solului, iar pe aranjament, linia este continua, fara ruperi. Apoi, daca acel "copac" ar fi rasarit mai tarziu sau ar fi fost rupt, ar fi crescut elagat, cu trunchiul inalt, asa cum excelent reprezentate sunt exemplarele din grupul din dreapta - exemplarele din liziera sunt mai mici si elagate pe interior, cele din mijloc avand trunchiul alungit din cauza luptei pentru lumina. In crestere naturala, acolo nu va fi niciodata un arbore ramificat sub nivelul coroanei celor din jur, ci va creste drept, altfel va muri sufocat de ramurile celor din jur, care vor inchide repede acel gol, asa cum foarte bine pleaca ramurile palcului din dreapta si chiar ale celui din stanga, care deja au ocupat locul - al treilea este plasat artificial acolo. Mai mult, fara cel "de-al treilea", aranjamentul ar fi aratat mai natural si mai armonios, ar fi povestit ca acolo a fost un arbore iar ceilalti lupta sa-si imparta spatiul ramas liber prin disparitia lui . . .
In ceea ce priveste platforma, nu face decat sa "sugrume" compozitia, ca si cum ar plasa-o pe un stalp; nu-i da stabilitate, liniste . . .
Imi mentin si parerea ca este unul din cele mai frumoase aranjamente pe care le-am vazut, inclusiv din punctul de vedere al iluminarii!
Pe viitor ar trebui o sectiune separata pentru saikei, caci este pacat ca trebuie sa concureze cu Aranjament 05 iar unul dintre ele sa piarda!
umni:
. Felul in care autorul rezolva "dintr-un condei" ambele probleme (adancimea si ruperea monotoniei), prin amplasarea fericita a unei plante, este de laudat.