Nu trebuie sa te lasi descurajat, Hoinar!
Salcia incepe sa intre din ce in ce mai tare in "tarlaua bonsai"
. Si devine din ce in ce mai apreciata, pe masura ce este descoperita. Mai precis, pe masura ce ii sunt descoperite obiceiurile.
Are un aspect mai mult decat interesant, o combinatie intre dur si delicat (ma refer la exemplarele batrane din natura, ce se vor imitate) dat de trunchiuri masive, noduroase, scorburoase, acompaniate de ramuri aproape feminine, ce curg in valuri delicate.
Marile sale atuuri sunt: 1. inradacineaza EXTREM de usor; nu conteaza cat de groasa sau cat de batrana este ramura, daca e pusa in apa sau direct in pamant si udata abundent, aceasta va inradacina urgent! La acest capitol se aseamana cu maslinul. Chiar si un butuc cu un diametru de 20-25 cm face radacini la fel de usor. 2. are o crestere extrem de viguroasa si de rapida, mai ales daca are spatiu suficient si umiditate din abundenta. In perioada de formare, asta este tot ce isi poate dori orice bonsaist! Nici nu se pune problema sa fim descurajati de asta. De tinut in frau o vom tine dupa ce am obtinut forma dorita, prin reducerea spatiului radacinilor.
Un minus ar fi dat de faptul ca vrea sa simta ceva adancime sub talpi, deci nu prea se da in vant dupa vasele largi si scunde.
M-am jucat si eu cativa ani cu ele si vreau sa spun ca am amintiri placute
.
Primavara, cand se tundeau salciile din IOR, aveam material... pe alese!