Da, Singapore este scump fata de cu restul Asiei. Preturile insa sunt comparative cu cele din Europa, fara sa le depaseasca. Mancarea poate fi ieftina si foarte variata, cu 3 dolari mananci pe saturate la un
hawker centre.
E greu de vorbit despre Singapore in cateva cuvinte. Este un amalgam de arome si culturi asiatice. Un oras extraordinar de curat si civilizat. Am fost de 2 ori in Singapore la diferenta de 3 ani intre vizite si am fost impresionata de schimbarile uimitoare care au avut loc intr-un timp atat de scurt. Dupa prima vizita in Singapore (in 2007) am ramas cu o impresie neplacuta legata de restrictiile care erau impuse acolo, senzatia ca esti in permanenta urmarit. Inclusiv Singaporezilor le era frica, iar frica asta ti-o transmiteau si tie. Prin statiile de metrou erau o multime de afise si permanent se auzeau in difuzoare apeluri la ordine, disciplina si reclamarea persoanei de langa tine daca ti se parea ceva suspect legat de ea. Statiile de metrou si pasajele erau impanzite de afise si anunturi cu cuatumul amenzilor pentru incalcarea reglementarilor legate de igiena, fumat, mancare. Acolo nu ai voie sa mananci sau sa bei pe strada, fumatul si guma de mestecat sunt complet interzise. Cu strainii erau si mai restrictivi decat cu localnicii. Suna incredibil, dar asta era realitatea acolo. Am facut greseala sa ratacesc un cartonas cu un cod de bare ce-mi fusese atribuit la aeroport la intrarea in tara. Cand m-am interesat la receptia hotelului ce pot face in situatia asta, au fost de-a dreptul speriati: "
nu stim ce se poate face, am auzit ca doar de la aeroport sau de la ambasada vi se poate da altul, puteti face inchisaore daca l-ati pierdut". Era 12 noaptea si a doua zi la 5 dimineata aveam tren spre KL. "
Am mai auzit de turisti care l-au pierdut, dar niciunul nu s-a mai intors". In gandul meu: "ei pe naiba, sa va vad cum reusiti sa ma tineti aici!" si am vrut sa merg la culcare. Prietenii mei, nu si nu, trebuie sa rezolvam problema, hai la aeroport, desi noi plecam din tara cu trenul. Si uite asa la 1 noaptea, ne-am suit in primul taxi spre aeroport unde am pierdut inutil vremea, pentru ca singurii angajati care are aveau o solutie pt problema mea erau dincolo de portile de la Check-in. O cam sfeclisem, obosti si speriati ne-am intors la 3-4 dimineata la hotel de unde peste o ora trebuia sa plecam. Sa va mai povestesc cum la vama au retinut tot trenul o jumatate de ora in plus, din cauza mea? M-au luat de o parte, m-au dus intr-un birou si mi-au spus sa astept, in timp ce prietenii mei se uitau disperati si isi faceau ganduri ca nici ei nu isi vor mai continua calatoria, nu aveau cum sa ma lase singura acolo. Dupa o jumatate de ora de uitat pe pereti si ganduri negre, in biroul in care asteptam, a intrat un sef, mi-a cerut pasaportul, i-a facut o copie xerox si mi-a dat drumul sa-mi continui calatoria cu trenul.
Normal ca nimeni nu se mai intorsese sa le spuna imbecililor de la hotel, ca nu se intampla nimic, daca pierzi afurisitul ala de cartonas.
Dupa 3 ani, am gasit si cartonasul... imi faceam bagajele pentru urmatoarea calatorie in Singapore :mrgreen:, si l-am gasit intr-un buzunar al rucsacului. Dupa cate au patimit prietenii mei pentru mine in noaptea aceea, nu am avut inima sa le spun ca de fapt nu pierdusem afurisitul ala de cartonas.
Continuarea povestii daca o mai vreti... data viitoare.
Nici eu nu smulg garofite, clopotei sau alte nebunii... mai iau muschi de copac sau fragute. Am avut o colectie de fragute superbe, s-au pierdut cumva dar dupa multi ani de facut fructe in ghiveci pe balcon.
.
dar pentru noi este un capitol foarte important al vietii 
