Exista cateva motive bune pentru a cultiva cactusi din seminte decat sa cumperi plante. Poti gasi seminte pentru mult mai multe specii decat poti gasi plante si poti fi destul de sigur ca sunt corect identificate; deasemeni, semintele pot fi transportate mult mai usor decat plantele intregi. Astfel poti obtine plante care sa se adapteze mai bine conditiilor tale de crestere si scazi riscul de a aduce acasa diferite boli si daunatori. Pe de alta parte, mentinerea in viata a "semanaturilor", a tinerelor plantute, presupune mai mult timp si o oarecare indemanare. Se poate sa esuezi chiar de cateva ori pana sa faci totul cum trebuie, dar cu putin noroc, plantele ar trebui sa supravietuiasca oricarei catastrofe. Pentru a face lucrurile mai simple, voi descrie cum seman eu; am convingerea ca in principiu acest proces decurge la fel la toti amatorii de semanaturi; difera numai prin materialele avute la indemana – soluri (pamanturi), tavi si incinte de germinare.
Etapa 1
Prepararea pamantului si vaselor
Exista mai multe retete de preparare a pamantului in care vom semana, acesta trebuind sa fie, in principiu, cu putin continut de materie organica, sa fie usor si sa retina umezeala. In acelasi timp, suprafata solului nu trebuie sa fie neteda ci sa contina destule "microdenivelari" care sa adaposteasca semintele. Amestecul pe care am ajuns sa-l folosesc in fiecare an este compus din turba rosie, nisip grosier si pietris (sfaramaturi de roci de 2-4 mm) in volume egale, amestecate bine si tinute intr-o punga de plastic (pentru a nu-si pierde umezeala) cel putin o luna inaintea semanatului, pentru omogenizarea compozitiei.
Inainte de folosire, amestecul se poate trata termic, in baie de abur sau intr-un cuptor cu microunde, cu scopul de a distruge eventualii paraziti. Se poate trata si cu fungicide dar se spune ca acest lucru ar duce la ingreunarea germinarii, asa ca eu nu obisnuiesc.
Vasele folosite sunt din plastic, bine dezinfectate, de 4-5 cm adancime, cu gauri de scurgere a apei. Nu trebuie sa fie prea largi pentru ca de obicei nu avem atatea seminte ca sa le umplem; vom observa mai tarziu ca speciile au diferiti timpi de germinare si unele, dupa germinare, e bine sa fie “scoase la aer” inaintea celorlalte; astfel, un vas mic este mult mai usor de manevrat. Stiu ca nu sunt usor de gasit vasele potrivite; eu folosesc cutii de margarina RAMA, cele mai mici, semanand intr-o cutie, pe cat posibil, semintele aceluiasi gen sau seminte cu conditii de germinare si evolutii in timp asemanatoare.
Pe fundul vaselor astern un strat de pietris pentru a impiedica amestecul de pamant sa curga prin gaurile de scurgere, umplu vasul cu pamantul preparat, il bat de masa pentru o tasare usoara iar deasupra astern un strat de pitricele de 2mm, obtinute de obicei din nisip cernut inainte. Cu ajutorul unor fasii de plastic delimitez niste zone pe suprafata solului. Acum e timpul sa umezesc continutul vasului, cu apa de ploaie fiarta (si racita!), pana cand umezeala ajunge la suprafata; acest lucru il vom observa mai usor cu ajutorul unui "indicator" de umezeala (un praf de caramida , de exemplu, daca altfel nu putem)
Etapa 2
Semanarea
Nu este deloc dificila aceasta operatie. Se face cumva diferit numai in functie de marimea semintelor. Semintele mari pot fi semanate una cate una si presate in pamant atat cat sa ramana putin vizibile. Semintele de dimensiune medie (aproximativ 1mm diametru ) se pot aseza la fel de bine cate una , alegand locurile mai adanci, fisurile de pe suprafata solului. Mai sunt semintele de dimensiune foarte mica, si ma gandesc la cele de parodia sp. in primul rand, mai obisnuite, care pur si simplu se imprastie necontrolat pe sol, in speranta ca totul va fi bine. Plasarea semintelor in fisurile sau adanciturile solului are doua scopuri principale: asigura un contact mai bun al invelisului semintei cu umezeala solului (ajuta germinatia ) si ajuta tinerele plantute sa se fixeze de ceva atunci cand primele radacini incearca sa penetreze solul. Cand termin, pun cutiile intr-o tavita de plastic si totul este "sigilat" intr-o punga de plastic, transparenta.
Etapa 3
Germinarea
Acum trebuie sa asteptam ca natura sa-si urmeze cursul. Solul este ud, atmosfera este umeda, vasele sunt puse la lumina, la fereastra (spre sud e ideal).Trebuie sa le protejam de prea mult soare intrucat inauntru se pot atinge temperaturi destul de ridicate care pot "fierbe" plantutele. Exista specii care germineaza mai greu dar cele mai multe ne fac bucuria aceasta in maxim o saptamana. Teperatura optima este in general in jurul valorii de 25°C, fara oscilatii mari intre noapte si zi. Dupa germinare temperatura poate oscila ±5°C. Germinatia este influentata si de prospetimea semintelor sau de tratamentul aplicat acestora, dar aceasta este alta poveste.
Etapa 4
Plantutele
La inceput, plantutele au o culoare verde palida, cu un smoc de perisori fini in jurul radacinii. Deja incep sa se observe deosebiri intre genuri: unele sunt elongate, cu vizibile cotiledoane, in timp ce altele sunt rotunde, cu un "H" in varf. Plantutele nu trebuie lasate niciodata sa se usuce in primele luni, cel putin pana apar primii spini. Pe de alta parte , umezeala poate stimula mucegaiul si algele, care apar dupa o saptamana-doua; acestea pot incetini cresterea plantutelor. Fiecare poate sa combata aceste fenomene cu ce are la indemana; e bine de stiut ca un sol acid nu favorizeaza dezvoltarea algelor.
Dupa cateva saptamani germinatia incetineste si incep sa apara primii spini pe plantutele mai "harnice". E timpul sa aerisim cate putin incinta in care s-a efectuat germinarea. Aceasta se poate face gaurind putin punga de plastic (in cazul de fata). Tot acum putem creste si nivelul de iluminare, pentru ca plantutele sa nu se etioleze. Cu cat vom aerisi mai mult cu atat va scadea riscul inmultirii algelor. Deja plantutele incep sa prinda forma adevarata, sa creasca adevaratul corp al viitorului cactus, de obicei incet si neregulat. Unele specii depun un efort mai mare in dezvoltarea radacinilor. Aglomerarea/inghesuiala plantutelor, desi impiedica cresterea, este uneori de preferat transplantarii in timpul careia putem deranja radacinile firave. De acum trebuie sa ne preocupe "calirea" plantutelor.
Autor: Marian Orzea (Marian)
Etapa 1
Prepararea pamantului si vaselor
Exista mai multe retete de preparare a pamantului in care vom semana, acesta trebuind sa fie, in principiu, cu putin continut de materie organica, sa fie usor si sa retina umezeala. In acelasi timp, suprafata solului nu trebuie sa fie neteda ci sa contina destule "microdenivelari" care sa adaposteasca semintele. Amestecul pe care am ajuns sa-l folosesc in fiecare an este compus din turba rosie, nisip grosier si pietris (sfaramaturi de roci de 2-4 mm) in volume egale, amestecate bine si tinute intr-o punga de plastic (pentru a nu-si pierde umezeala) cel putin o luna inaintea semanatului, pentru omogenizarea compozitiei.
Inainte de folosire, amestecul se poate trata termic, in baie de abur sau intr-un cuptor cu microunde, cu scopul de a distruge eventualii paraziti. Se poate trata si cu fungicide dar se spune ca acest lucru ar duce la ingreunarea germinarii, asa ca eu nu obisnuiesc.
Vasele folosite sunt din plastic, bine dezinfectate, de 4-5 cm adancime, cu gauri de scurgere a apei. Nu trebuie sa fie prea largi pentru ca de obicei nu avem atatea seminte ca sa le umplem; vom observa mai tarziu ca speciile au diferiti timpi de germinare si unele, dupa germinare, e bine sa fie “scoase la aer” inaintea celorlalte; astfel, un vas mic este mult mai usor de manevrat. Stiu ca nu sunt usor de gasit vasele potrivite; eu folosesc cutii de margarina RAMA, cele mai mici, semanand intr-o cutie, pe cat posibil, semintele aceluiasi gen sau seminte cu conditii de germinare si evolutii in timp asemanatoare.
Pe fundul vaselor astern un strat de pietris pentru a impiedica amestecul de pamant sa curga prin gaurile de scurgere, umplu vasul cu pamantul preparat, il bat de masa pentru o tasare usoara iar deasupra astern un strat de pitricele de 2mm, obtinute de obicei din nisip cernut inainte. Cu ajutorul unor fasii de plastic delimitez niste zone pe suprafata solului. Acum e timpul sa umezesc continutul vasului, cu apa de ploaie fiarta (si racita!), pana cand umezeala ajunge la suprafata; acest lucru il vom observa mai usor cu ajutorul unui "indicator" de umezeala (un praf de caramida , de exemplu, daca altfel nu putem)
Etapa 2
Semanarea
Nu este deloc dificila aceasta operatie. Se face cumva diferit numai in functie de marimea semintelor. Semintele mari pot fi semanate una cate una si presate in pamant atat cat sa ramana putin vizibile. Semintele de dimensiune medie (aproximativ 1mm diametru ) se pot aseza la fel de bine cate una , alegand locurile mai adanci, fisurile de pe suprafata solului. Mai sunt semintele de dimensiune foarte mica, si ma gandesc la cele de parodia sp. in primul rand, mai obisnuite, care pur si simplu se imprastie necontrolat pe sol, in speranta ca totul va fi bine. Plasarea semintelor in fisurile sau adanciturile solului are doua scopuri principale: asigura un contact mai bun al invelisului semintei cu umezeala solului (ajuta germinatia ) si ajuta tinerele plantute sa se fixeze de ceva atunci cand primele radacini incearca sa penetreze solul. Cand termin, pun cutiile intr-o tavita de plastic si totul este "sigilat" intr-o punga de plastic, transparenta.
Etapa 3
Germinarea
Acum trebuie sa asteptam ca natura sa-si urmeze cursul. Solul este ud, atmosfera este umeda, vasele sunt puse la lumina, la fereastra (spre sud e ideal).Trebuie sa le protejam de prea mult soare intrucat inauntru se pot atinge temperaturi destul de ridicate care pot "fierbe" plantutele. Exista specii care germineaza mai greu dar cele mai multe ne fac bucuria aceasta in maxim o saptamana. Teperatura optima este in general in jurul valorii de 25°C, fara oscilatii mari intre noapte si zi. Dupa germinare temperatura poate oscila ±5°C. Germinatia este influentata si de prospetimea semintelor sau de tratamentul aplicat acestora, dar aceasta este alta poveste.
Etapa 4
Plantutele
La inceput, plantutele au o culoare verde palida, cu un smoc de perisori fini in jurul radacinii. Deja incep sa se observe deosebiri intre genuri: unele sunt elongate, cu vizibile cotiledoane, in timp ce altele sunt rotunde, cu un "H" in varf. Plantutele nu trebuie lasate niciodata sa se usuce in primele luni, cel putin pana apar primii spini. Pe de alta parte , umezeala poate stimula mucegaiul si algele, care apar dupa o saptamana-doua; acestea pot incetini cresterea plantutelor. Fiecare poate sa combata aceste fenomene cu ce are la indemana; e bine de stiut ca un sol acid nu favorizeaza dezvoltarea algelor.
Dupa cateva saptamani germinatia incetineste si incep sa apara primii spini pe plantutele mai "harnice". E timpul sa aerisim cate putin incinta in care s-a efectuat germinarea. Aceasta se poate face gaurind putin punga de plastic (in cazul de fata). Tot acum putem creste si nivelul de iluminare, pentru ca plantutele sa nu se etioleze. Cu cat vom aerisi mai mult cu atat va scadea riscul inmultirii algelor. Deja plantutele incep sa prinda forma adevarata, sa creasca adevaratul corp al viitorului cactus, de obicei incet si neregulat. Unele specii depun un efort mai mare in dezvoltarea radacinilor. Aglomerarea/inghesuiala plantutelor, desi impiedica cresterea, este uneori de preferat transplantarii in timpul careia putem deranja radacinile firave. De acum trebuie sa ne preocupe "calirea" plantutelor.
Autor: Marian Orzea (Marian)