si unde e "bonsaiul?
Nţ, nţ, tot te iei tu de semnătura mea...PS: Marius pravoslavniciĭ astia crestini n-au avut unde descaleca si s-au oprit la noi? Noi ce eram: salbatici cu ghioage prin paduri?... si uitea-asa ne-am slavonit ca nu stie nimeni sa citeasca inscriptiile de pe bisericile vechi.
Dacă mai bag şi câteva păhărele s-ar putea să nu ne-ajungă întâlnirile dintr-un an ca să teminăm discuţia...Mi-e teama ca ne va lua 3 zile si 3 nopti pana vei termina, ii cunosc eu pe istorici, ii intrebi si tu ca omu ce inseamna un cuvant si vorbesc pana fugi din calea lor. Daca poti face un rezumant de vreo 2-3 ore e ok.
Şerban Cantacuzino (dar şi alţii) a ajuns la domnie cu sprijinul mai deschis sau nu al ţarului. Oricum, în acea perioadă ţările române începeau să penduleze între Austria, Rusia şi Turcia - după cum au făcut-o în următorii 150 de ani. Dar n-are legătură cu fraza respectivă; după cum spuneam "pravoslavnici" nu face referire nici la slavi, nici la ruşi; cu acest termen erau desemnaţi creştinii ortodocşi - în cazul de faţă noi, românii.Chiar am auzit ca unul/unii din Cantacuzini au ajuns la conducerea tarilor romane cu sustinerea tarului ... sa fi fost un semn de recunostinta fraza asta a ta extrasa drept semnatura.
Monede n-am atât de vechi; am pus deoparte, în schimb, ceva vârfuri de săgeţi. Cioburi şi bucăţi de ţiglă romane am la greu, însă toate acestea-s acasă, la părinţi. La Iaşi n-am nimic. De vase întregi, neolitice şi din Epoca Bronzului, aş putea "face rost" de la facultate, dar dac-aş reuşi le-aş păstra pentru mine. Cioburi, dacă vrei, şi mai mari şi colorate, pot să-ţi pun deoparte la următoarea campanie arheologică, când voi mai participa. 'Ţi-aduc o pungă, dacă vrei. Alea, de obicei, sunt scoase din sit, spălate cu grijă, cercetate, analizate... dar dacă nu se poate reconstitui un vas întreg din ele, majoritatea sunt aruncate, apoi. În Dobrogea aveam o movilă mare de cioburi aruncate, de unde ne alegeam "suvenirurile".PS: cand vii la berica poate aduci la baieti cate un suvenir, un ciob de oama sparta de acum 2000-3000 ani sau chiar un vas intreg pentru bonsai, o moneda-doua de aur - recunoaste ca ai pus deoparte cateva in expeditiile tale.