Si acum sa trecem la partea cea mai interesanta: avem un acoperis, cum il facem verde? Desigur, raspunsul cel mai simplu, ar fi “cu vopsea”, dar de ce sa ne temem de abordari complexe? Ar fi si de polemizat pe tema “ai un acoperis deasupra capului, ce-ai omule cu el?” dar sa nu divagam.
In primul rind exista un concept constructiv care e inca valabil - un acoperis verde este alcatuit din mai multe straturi:
- stratul izolator, care are rolul de a impiedica apa sa se infliltreze in structura cladirii
- stratul de drenaj care are rolul de a uniformiza umezeala in sol si de a colecta excesul de apa pentru evacuare
- stratul de cultura, in care sint plantate plantele
Formula “clasica”, semiramica, ce se poate gasi in mai toate articolele, consta intr-un strat de folie bituminoasa (pentru izolatie), un strat de pietris (pentru drenaj) si un stat de pamint (pentru plante).Nimic mai simplu. Inainte insa de a pune mina pe roaba si a da fuga la matusa Tamara dupa pietris, luati in considerare urmatoarele:
- Un acoperis pregatit dupa reteta de mai sus, contine carton asfaltat, 10 cm de pietris si 50 cm de sol
- Compozitia de mai sus, in stare uscata, adauga pe structura de rezistenta a cladirii o greutate de aproximativ 100kg/m². La un acoperis de 50 m² asta inseamna un supliment de 5 tone. Nu am pus la socoteala greutatea plantelor, a eventualelor elemente de décor si a oamenilor care se bucura de ambient.
- Dupa o ploaie de vara, la acoperisul de mai sus se adauga pe termen scurt cca 15-20kg/ m², apa de ploaie acumulata de plante si substratul de cultura.
- Comparativ, un metru patrat de olane apasa cu circa 26kg, iar un strat de 50cm de zapada tasata cu 250kg/m².
Neplacuta situatie, insa nu e totul pierdut, tehnica moderna vine cu solutia: facem hidroizolatia din folie de plastic si inlocuim stratul de drenaj si cel de cultura cu bureti sintetici sau celulozici. Ca sa protejam toata nebunia mai adaugam o folie speciala care impiedica radacinile plantelor mai viguroase sa treca prin stratul izolant si sa afecteze acoperisul. In felul acesta am redus greutatea cu peste 60%.
Pentru cine vrea sa aprofundeze, un exemplu de solutie moderna, care inseman un covor de iarba (la propriu) cu tot cu sistemul de udare inclus, proiectat anume pentru acoperisuri verzi, poate fi gasit la Toyota Roof Gardens sub numele de TM9
Sint desigur felurite solutii de compromis pentru a reduce efortul pe structura de rezistenta, care in principiu nu a fost proiectata pentru asa ceva (iar daca e proiectata anume, e mai scumpa pentru ca trebuie sa fie mai rezistenta). Se poate folosi un substrat de cultura de grosimi variabile, se pot inlocui elementele decorative (pietrele) cu surogate din rasina sintetica) sau se pot planta in containere copacii si plantele care necesita spatiu mai mult pentru radacini. Exista de asemenea o tehnologie (care a ajuns si in romania) care implica pulverizarea unui strat de masa plastica pe acoperis, obtinindu-se in felul acesta un fel de “coaja” subtire din plastic in care se poate construi gradina.
Si asta ne duce la al doilea concept constructiv: se pot construi acoperisuri verzi intensive sau extensive.
Acoperisurile extensive sint acoperisuri usoare, proiectate pentru straturi subtiri de sol, de maximum 15cm grosime si plantate cu plante rezistente la seceta si expunere indelungata la soare: ierburi, sedum, cactusi. In acelasi timp acoperisurile extensive necesita o intretinere redusa.
Acoperisurile intensive sint acoperisuri grele, proiectate pentru straturi groase de sol, care pot depasi chiar 50 cm grosime, si plante de dimensiuni mari, tufe si chiar copaci. Acoperisurile intensive necesita mai multa intretinere.