Robo, vorbim degeaba daca insistam pe ideea substratului...
Este un ulm, ce D-zeu! Asta creste la fel si-n nisip, si-n pamant, si-n bile de sticla, daca au granulatia care sa-i convina.
Sa le luam pe rand:
1. faptul ca ficusul e ok si ulmul nu, n-are nicio relevanta; nu poti face comparatii intre specii la modul acesta si sa ajungi undeva.
2. scoarta de pin n-are nicio treaba. E folosita in unele cazuri pentru a acidifia solurile si pentru a constitui o baza pt micoriza, in altele. Sau si-una si-alta.
Nu compozitia substratului poate ucide
un ulm la replantare. Granulatia, da! Balbaielile in executare, manipulari defectuoase, da! Dar compozitia, e putin probabil. De altfel, si MariusR a pomenit de substantele din peretii vasului de ciment care ar impanzi tot substratul si l-ar alcaliniza, nu de compozitia substratului. Iar un PH marit nu ucide ca o cobra! Incep sa apara semne: depigmentari, malformatii... dar planta isi vede de treaba un timp, pana sa moara.
Dar, inca o data, vorbim degeaba pt ca te uiti in alta directie.
De ce se usuca un copac la transplantare? De ce a pierdut si ficusul ginseng frunzele pentru cateva momente?
E vorba de socul transplantarii. De momentul sau perioada in care radacinile inca nu functioneaza in noul substrat. Dar restul plantei functioneaza, asta-i problema! In special frunzele! Iar in acest interval de timp, prin frunze se pierde energie si apa, fara ca radacina sa aduca ceva de-ale gurii. Pt ca fotosinteza este un proces costisitor si pt ca frunza (din pacate pt noi dar din fericire pt planta) are stomate. Si transpira, ca munceste, nu!?
Asa ca, o tin precum catarul, pe-a mea: eliminand frunzele (sau mare parte din ele), eliminam riscul ca planta sa-si epuizeze resursele inainte ca radacina sa redevina functionala.
Eliminam riscul ca planta sa-si epuizeze resursele,
daca le are! Pt ca MariusR a avut dreptate cand a spus ca nu era momentul sa transplantezi. Nu pentru ca ar fi fost mai bine toamna sau in toiul verii. Nu era momentul ca exemplarul tau vlaguit sa fie descaltat si spalat pe picioare, executata pedicihura, iar apoi pus in asternut nou si parfumat, pt ca era prea obosit.
Ar fi fost mult mai sigur sa-l scoti din vas, sa zgarii un pic laturile bolului de radacini, sa tai ce atarna si sa-l pui intr-un vas mai maricel in care
doar sa completezi cu substrat nou. Dupa un an, doi, incolo, puteai sa-l speli si pe picioare, daca tii neaparat.
De fapt, nu stiu... e atat de prost inteleasa treaba cu spalatul radacinilor. Toata lumea spala radacini acum... E cam cum era clisma in evul mediu: te durea capul, clisma! te taiai la un deget, clisma! ziceai ceva sefului, clisma!
Radacinile nu trebuie spalate asa... fara noima.
E ca si cum ai scoate pestii din apa si i-ai lua la smirghel, ca sa le straluceasca solzii mai bine... iar apoi, le-ai da drumul inapoi.
robo a spus:
Era o figura de stil... Ideea e ca vasele de ciment sa nu fie folosite imediat, ci sa fie lasate in intemperii un an, doi, pana ce materialul devine inert chimic.