Momente frustrante

[ovidium]

Deschid topicul in care sper sa ne spunem care a fost sau au fost momentele frustrante prin care am trecut cu unii copaci si pe care nu le dorim sa le experimentam din nou.
In felul asta sper ca toti sa putem invata din experienta negativa a altora.
copacul in cauza: un chiparos albastru (Lawson cypress - Pembury Blue)
Legat si aranjat de Ian Young de la NIBS (Northern Ireland Bonsai Society). Cand m-am intors de la atelierul in cauza eram super fericit.
Copacelul arata atat de diferit si promitea. Sau cel putin asa se credea.
Dupa cum am citit pe net chiparosii ( cu exceptia unuia sau max doi) se incapataneaza sa nu scoata muguri decat din zonele verzi.
Ok. Ideea era: las ca vedem noi. zonele verzi pot fi si ele controlate si cu putin noroc (daca da muguri in zonele verzi interioare atunci se poate lucra el. Poti indesi frunzisul, il poti aduce spre interior prin legari....
Asteptam cresterile de anu asta. Si au venit. Toti mugurii care au iesit au fost chiar din extremitati si numai din extremitati. Am 'rupt' cresterile pe toata perioada de pana acum a anului, asteptand ca pomisorul sa arunce muguri mai spre interior. Nimika. Toate cresterile ulterioare au aparut tot din extremitati. Nu am vazut un mugure care sa fi aparut spre interior si care sa fi progresat in cresteri. Peste tot am citit de tendinta lor de a inmuguri numai din zone verzi nu si din zone lemnoase dar realitatea e ca unele varietati inmuguresc numai si numai din extremitati. :x
Ca sa nu mai vorbim de tendinta aproape imediata a fiecarei cresteri noi de a se indrepta vertical.
Frustrant!


Cypress007 by ovidium71, on Flickr

 

[ovidiu1964]

iata si din "vasta" mea istorie un moment in care era sa-mi mananc cainele f:

 

[vali]

Cred ca primul motiv al situatiei frustrante in care ai ajuns e dat de alegerea speciei, Ovidiu.
Chiparosii si mai ales FALSII chiparosi sunt cunoscuti ca rebeli la formare. Totul merge bine pana la un punct: gasesti un trunchi cu potential, stabilesti o structura primara a ramurilor, armonizezi spatiile negative/pozitive (macar la nivel virtual), dar cand ajungi la finetzuri de genul ramificatii fine si construirea pernitzelor, deja problemele incep.
Genul Chamaecyparis nu e deloc docil in aceasta privinta. Intr-adevar, tendinta e de a inmuguri numai la varf (si nu numai la lawsoniana... o patesc si eu, cu pisifera , iar odata aparute noile ramurele, acestea nu cunosc decat o directie: IN SUS!
Pentru a tine in frau aceasta crestere, am incercat pe C. pisifera taieri in scurt la frunzis, astfel incat din axila fiecarei ramificatii scurtate sa apara un mugure nou. Practic, e un fel de a inlocui ramura respectiva: o tund scurt pe cea existenta; de unde porneste ea apare un mugure; din acel mugure voi forma o noua ramura care sa-i ia locul celei vechi. E singura modalitate pe care o stiu pentru a tine pe loc frunzisul unui chiparos.
In afara de latura tehnica, mai sunt si problemele puse de conditiile de mediu. Nu stiu cum merg chiparosii in clima Irlandei, dar stiu ca ai mei au nevoie de tot soarele existent (si inca un soare mai mic daca se poate ) pentru a taia elanul frunzisului de a se labartza. In acelasi timp, cred ca sunt cupresaceele cele mai setoase. Apa nene... garla! Dar nu cumva sa stagneze, ca e jale!
Una peste alta, o specie frustranta .
Personal, nu am de gand sa merg cu Chamaecyparis-ul mai departe de nivelul experimental. Nu sunt printre favoriti.

 

[vali]

iata si din "vasta" mea istorie un moment in care era sa-mi mananc cainele

Pai daca i-ai adus jucarii noi... la ce te asteptai? Nu vezi ce mandru e de ce-a facut?

 

[sicora fabian]

A dat din coada cerandu-si scuze daca a gresit . . .
Dar el crede ca n-a gresit, desi parca mi s-a pus si mie un nod in gat la ce-am vazut . . .
A si ros copaceii, sau doar i-a scos din vase?

 

[ovidium]

iata si din "vasta" mea istorie un moment in care era sa-mi mananc cainele :[/img][/url]

si uite asa problemele mele cu chiparosul mi se par deodata minuscule.....
nu i-ai rupt urechile dupa nazbatie?
Ai putut recupera ceva?

 

[ovidium]

@ Vali
Nici eu nu speram sa tinem unul aproape de celalalt mai mult de vreo doi- trei ani, da macar sa ma joc si sa invatam ceva, la primavara urma o curatare a radacinilor, replantare inr-un vas mai frumusel si poate ca macar experienta si fotografiile mai ramaneau. Ma gandeam la un moment dat sa-l plantez undeva prin munti. Cred ca asta voi face...
Cat despre alegerea speciei... crede-ma ca a trebuit sa invat asa cum spun astia "the hard way" pt ca m-am pricopsit numai cu copaci imposibili: castan ( inca il mai am - il voi planta si pe asta) buddleja - asta a decedat, frasini - am vreo zece in pamant, nu stiu ce voi face cu ei, deocamdata cresc...., mesteceni vreo trei - astia te lasa cand ti-e lumea mai draga, sau ma rog isi lasa cite-o creanga doua fara sa-ti spuna motivul..., si as mai putea numi vreo doua cazuri mai mititele... Important e ca inca mai vreau copaci...
ovidiu

 

[ovidiu1964]

nu, nu i-am rupt nici macar urechile, cu toate ca am avut intentia de vreo doua ori :ingeras: , si culmea, dupa ce unii au fost si rosi au reusit sa supravietuiasca majoritatea, acuma uitandu-ma la filmare am vazut si eu unii din copacei si am realizat diferentele
alta problema , de data asta actuala o am cu ienuparul

Uploaded with ImageShack.us, care fara nici un preaviz a hotarat sa-si usuce ramura incercuita

 

[ovidium]

La ce data ai indoit ramura cu pricina si cat timp trecuse de la ultima interventie pe copacel?
ovidiu

 

[ovidiu1964]

pai indoita e din primavara si dupa cum se vede din poza era ok, verde, stufoasa, iar alte interventii inafara de ciupilire nu am facut, de aia e un mister

 

[vali]

N-ar trebui sa fie un mister.
Ienuperii, in general coniferele, renunta foarte usor la ramuri pe care le considera (la un moment dat) inutile. Sau nu musai inutile, dar la cele in care nu mai merita sa investeasca.
Probabil ca indoirea facuta a afectat destul de serios traseul de seva ce alimenta acea ramura marcata cu rosu. Ramura din stanga marcajului este (cel putin asa vad eu in poza) varf, deci prima la masa, intotdeauna. Deci, ramane. Cea din dreapta/deasupra marcajului este o ramura puternica, sanatoasa, bine stabilizata si cu o expunere mai buna la lumina. Ramane. Probabil ca asa "a gandit" ienuparul tau.

PS - Lasand ramura uscata la o parte, m-ar interesa totusi de ce ai facut acea indoitura. Nu reusesc sa vad unde vrei sa ajungi cu forma copacelului: e un trunchi din care porneste o ramura in sus, iar varful se intoarce in jos... Sunt de acord ca e o forma intermediara si probabil nici unghiul din care e luata imaginea nu e unul care sa ma ajute, dar chiar nu reusesc sa inteleg catre ce te indrepti. Ma cam depaseste :?

 

[ovidiu1964]

Vali, nici eu nu prea stiu, la data respectiva mi s-a parut o idee buna, azi uitandu-ma mai ales la poze am oaresce indoieli, oricum trebuia facut ceva cu ramura aia, poate ca am sa renunt la partea care coboara si am sa pastrez ramura orizontala, eventual da-ti si tu cu parerea, mersi

 

[vali]

Dupa mine, prima si cea mai mare problema a ienuparului tau este "covrigul" ala format de prima ramura care e ascendenta si trunchiul care, dupa cele doua jin-uri, o ia inapoi catre pamant. Uite la ce ma refer
Nu stiu... trebuie facut ceva pt ca cele doua ramuri sa nu mai treaca una prin fata celeilalte si mai ales in directii total opuse! Trebuie lucrat acolo si repozitionate ramurile astfel incat sa nu se mai vada nici "ochiul" ala. Sau, in ultima instanta, se poate chiar renunta la una din ramuri. Indiferent care.
Cu structura actuala, copacelul ar fi amendat prompt, indiferent unde l-ai arata. Si e pacat, pt ca poate iesi ceva din el...

 

[vali]

Frustrari... aaa... pot sa am si eu?
S-a terminat nebunia cu santierul. Schele, muncitori, mizerie, praf, galagie, toate au disparut.
Copaceii au ajuns la locul lor, pe pervazul ferestrelor.
Dar efectele date de balcon + caldurile saptamanilor trecute se vad si vor mai ramane o vreme.

Consider ca e un sezon pierdut in care cea mai mare realizare este a copaceilor care au avut ambitie si n-au regresat foarte mult.
In fine...
Insa, frustrant este faptul ca pe intai septembrie m-am angajat sa expun 7 copacei in cadrul unui eveniment.
Am o luna la dispozitie pentru a incerca sa obtin un frunzis proaspat la ulmi. Daca nu, vor ramane acasa.
Ma rog ca temperaturile sa nu mai urce atat de mult si sa pot incepe un program de fertilizare pt a mai pune ienuperii pe picioare si a mai ascunde din "cicatrici".

Sa vedem ce-o sa fie...

 

[pork]

Ma scuzati ca ma bag cu un off-topic, dar ce eveniment?

 

[vali]

Este un eveniment privat, pork.
Eu doar imi inchiriez copaceii.
Ii duc, ii aranjez, iar la final ii iau inapoi.

 

[pork]

A, am inteles. Ma gandeam ca se organizeaza vreo expozitie ceva
Gata, scuze de off-topic

 

[vali]

Stai linistit ca daca e sa se organizeze ceva, afli inaintea mea.

 

[Mar1vs]

@Vali:
Puteti sa ne aratati si ceva imagini de la evenimentul respectiv (daca va permit organizatorii, desigur)? Ar fi interesant de vazut cadrul in care expuneti copaceii.

Pentru mine, pe departe cel mai frustrant fapt in legatura cu bonsaii a fost pierderea a vreo 50 si mai bine de copacei, in total, de cand am inceput facultatea si i-am "ingrijit" de la distanta...

Toata povestea in posturile urmatoare:
http://arbor-in-absidem.blogspot.ro/201 ... onser.html
http://arbor-in-absidem.blogspot.ro/201 ... enusa.html

Si iarasi pierduti multi la datorie:
http://arbor-in-absidem.blogspot.ro/201 ... aceii.html

Am invatat, multe, ce-i drept, dupa astfel de evenimente.
Sper sa nu fie considerata penibila postarea mea aici, insa poate vor mai invata si altii din aceeasi lectie, fara a fi nevoie s-o fi experimentat [la aceleasi proportii] pe propria piele.

Toate cele faine!
M.V.