Lectii despre bonsai

[MariusR]

M-am gandit ca lucrurile care au ceva de spus despre bonsai, dar nu isi au locul in capitolele destinate taierilor, fertilizarii, ingrijirii de zi cu zi etc., sa aiba locul lor aici. Sunt chestiuni care par indepartate multora dintre cei care se ocupa de bonsai, dar vor afla ca au rostul lor , ce tine de ghidare si orientare.
O prima propunere este aici http://www.youtube.com/watch?v=vuf-LW4vAPs

 

[vali]

Nu cred ca sunt chestiuni indepartate; intr-adevar, doar par astfel.
Bonsai-ul este in principal estetica si abia in plan secundar tehnica sau horticultura.

Nu pot sa nu remarc tristetea poetului in fata acelor "toti, dar toti" incapabili de a vedea perfectiunea cubului chiar si cu coltul sfaramat. Perfectiunea nu rezida in forma! Se regaseste in toate acele actiuni inglobate in actul de creatie: daltuirea cu dalta de sange, lustruirea cu ochiul lui Homer, slefuirea cu raze, chiar si lovirea cu ciocanul ce-i sfarama coltul... Este vesnicul conflict dintre creatorul capabil sa vada si sa se exprime dincolo de forma si privitorul incorsetat in micimea propriei perceptii.

In aceeasi nota, ar fi interesant de cautat intelesul notiunilor de perfectiune a imperfectiunii, regula defectului sau wabi sabi.

Interesant, Marius!

 

[MariusR]

Intr-adevar, ne vorbeste poetul, in cele cateva randuri, despre ce inseamna sa faci un obiect de arta, despre relatia frumosului cu perfectiunea (intr-o vreme se credea ca doar ce e perfect, desavarsit, poate fi frumos),despre reactia cunoscatorilor(cei care saruta cubul) si cea a publicului larg, starnita doar de o provocata si presupusa imperfectiune. Ai remarcat bine, poetul lasa sa sa vada, prin tonul trist, dublat de exasperare dar si prin tehnica repetitiei, cam care ii e parerea.
Notiunile de care vorbesti fac de mult timp parte din atmosfera de idei care invaluie bonsaii acolo unde se fac ei cel mai bine, si de ceva vreme si din cea respirata de occidentali. Sunt margele pe acelasi snur, spice din acelasi manunchi, sau, ca sa fim mai in tema, laturi ale aceluiasi cub. Concepte care se presupun si sprijina reciproc si care, impreuna, spun mainii ce sa taie, ce sa lase si cam toate lucrurile despre care noi credem ca mana, ajutata de unelte, le face.
Cei care au tinut cu placere o carte veche in mana, au vizitat o cetate, asculta inca muzica pe vinil au deja intelesul lui wabi-sabi. Iar daca vor sa stie mai multe, nimic nu ii impiedica sa se informeze.
Desigur ca bonsaiul tine de arta, cu o estetica asociata si care este primordiala. Asa cum o statuie nu e un simplu bloc de piatra pe un soclu, nici bonsaiul nu e o simpla planta, bine infipta intr-un ghiveci.

 

[vali]

Asa cum o statuie nu e un simplu bloc de piatra pe un soclu, nici bonsaiul nu e o simpla planta, bine infipta intr-un ghiveci.

Amin!

Cei care au tinut cu placere o carte veche in mana, au vizitat o cetate, asculta inca muzica pe vinil au deja intelesul lui wabi-sabi.

Ai perfecta dreptate.

Legat de wabi sabi, cea mai... simpatica explicatie de care m-am impiedicat in cautarile mele, a fost urmatoarea: "A defini wabi sabi in termeni vizuali (materiali), este ca si cum ai incerca sa explici gustul ciocolatei, cuiva care n-a gustat-o niciodata, referindu-te strict la forma si culoarea sa."
Sau, un alt punct de vedere asiatic: "Daca intrebi un japonez ce este wabi sabi, raspunsul va fi un hmmmm... urmat de o lunga tacere. Din partea unui occidental, raspunsul va veni prompt, "Este frumusetea lucrurilor imperfecte!" De ce tacerea japonezului, pentru ca este greu sa definesti o stare. De ce raspunsul prompt al celuilalt, pentru ca pare usor sa explici lucruri care nu-ti trec prin suflet.
Tot un asiatic referitor la viziunea occidentalilor asupra wabi sabi: Este ca si cum ai privi din spate un brocart tinut in lumina. Toate elementele sunt prezente si vizibile, dar nu si subtilitatea culorilor sau desenului.
Wabi sabi poate fi simtit, rar exprimat prin cuvinte, si cu atat mai greu de definit.

 

[MariusR]

Cam ageamii occidentalii din exemplele date de tine
Daca asiaticii tai ar fi intalnit unii mai seriosi, poate ca s-ar fi inteles mai bine. Uite aici un exemplu de occidentali seriosi, laolalta cu marea familie din care face parte si starea privata, trairea pe care noi o numim wabi-sabi http://en.wikipedia.org/wiki/Qualia
Pentru ca e ceva greu exprimabil, greu definibil , e si ceva greu masurabil. De aceea, nu cred ca vom vedea vreodata o foaie de arbitraj cu rubrica 'wabi-sabi' si bonsai cu wabi -sabi de 2, 5 sau 9 puncte. Si totusi, e ceva ce apreciem mult la ei.

Si ca sa nu zica lumea ca ne tinem de cenacluri, literare sau de alta natura, vin repede cu o noua sugestie :
http://walter-pall-bonsai.blogspot.ro/2 ... ility.html

Pentru incepatori si avansati, deopotriva.

 

[vali]

Cam ageamii occidentalii din exemplele date de tine

Este parerea asiaticilor despre noi .Eu doar "am cules" citatele

Qualia, wabi sabi ?... Hmmm, am ajuns cu discutia pe la granita dintre creier si minte. O falie pe cat de interesanta, pe atat de putin patrunsa. Dar e bine ca (ne) punem aceste intrebari.
Personal, iti multumesc pentru link.
Si... era evident ca sunt si occidentali seriosi, la fel cum exista si asiatici superficiali (dar ei ajung asa numai cand incearca sa ne imite pe noi, occidentalii ).

In ce priveste "atentionarea" lansata de Walter Pall, nimic mai adevarat! Simtul artistic trebuie cultivat, indiferent cat de mult ne-ar durea!
N-as putea realiza bonsai, indiferent cat de indemanatic as fi, indiferent cat de bun horticultor as fi, indiferent cat de bine as intelege fiziologia plantelor, daca mi-ar lipsi latura artistica. Si este o stacheta pe care incerc sa o ridic cat mai constant.
Haideti sa va spun cum imi lucrez eu copaceii.
In termeni pueril de simpli, pentru mine lucrurile stau cam asa: intotdeauna cand ma apuc de treaba, am in minte doua foi de calc goale. Pe una creionez forma "artistica" a viitorului copacel, asa cum il vad, asa cum mi-l doresc sa ajunga, pe cealalta fac schita "tehnica", adica forma care imi este permisa de planta (materialul de pornire) d.p.d.v. fiziologic. Apoi le suprapun si vad in ce masura schitele se confunda si ce oportunitati exista. Unde sunt diferente vadite, incerc intotdeauna sa rezolv problema atragand "tehnicul" catre "artistic". Si istoria se repeta de fiecare data cand lucrez, chiar daca e vorba de o prima formare, de faze intermediare sau de finisare a unor zone.

 

[MariusR]

N-as putea realiza bonsai, indiferent cat de indemanatic as fi, indiferent cat de bun horticultor as fi, indiferent cat de bine as intelege fiziologia plantelor, daca mi-ar lipsi latura artistica. Si este o stacheta pe care incerc sa o ridic cat mai constant.

Ma bucur sa vad ca ai inteles care e treaba cu bonsaii. Sunt convins ca asta o stii de ani buni.
Morala lui WP e ca nu e suficient sa operam doar pe plantele noastre, e nevoie sa operam si pe noi insine. Daca pe plante lucram cu clesti, foarfeci si ce mai avem prin casa, asupra noastra cu ce unelte intervenim? Asta WP nu ne-o mai spune.
Sigur ai observat ca el, cu o varsta si cu sute (mii?) de arbori lucrati, nu ne trimite autoritar la practica- dimpotriva , zice ca si 60 de ani de practica pot fi degeaba-, nu ne vorbeste de experienta dobandita, ci prefera sa ne aminteasca de nevoia de a-ti cultiva talentul. Pe care, intr-o forma mai chircita sau mai destinsa, toti il avem. Sau nu?!

In termeni pueril de simpli, pentru mine lucrurile stau cam asa: intotdeauna cand ma apuc de treaba, am in minte doua foi de calc goale. Pe una creionez forma "artistica" a viitorului copacel, asa cum il vad, asa cum mi-l doresc sa ajunga, pe cealalta fac schita "tehnica", adica forma care imi este permisa de planta (materialul de pornire) d.p.d.v. fiziologic. Apoi le suprapun si vad in ce masura schitele se confunda si ce oportunitati exista. Unde sunt diferente vadite, incerc intotdeauna sa rezolv problema atragand "tehnicul" catre "artistic". Si istoria se repeta de fiecare data cand lucrez, chiar daca e vorba de o prima formare, de faze intermediare sau de finisare a unor zone.

Aha, deci crezi ca in bonsai, esenta precede existenta.
Pai, cred ca e optiunea sanatoasa.

 

[vali]

Morala lui WP e ca nu e suficient sa operam doar pe plantele noastre, e nevoie sa operam si pe noi insine.

Evident!
Se vehiculeaza de mult timp, si pe buna dreptate, ideea ca bonsaiul nu este o activitate unidirectionala. Este mai degraba o interactiune. Se spune ca este o sculptura lenta, in care nu se stie cine modeleaza pe cine. Aplecandu-ne asupra copaceilor in incercarea de a-i modela, inevitabil ne schimbam si noi. Evoluam (sau ar trebui!) odata cu micii nostri prieteni. Dam, dar si primim, la randul nostru. In incercarea de a realiza frumosul, ne impregnam si noi, constient sau nu. La toate aceste afirmatii ar trebui adaugat sau asa ar trebui.
Insa, depinde foarte mult de felul in care privesti activitatea bonsai. Este ca in dragoste: daca pornesti intr-o relatie cu gandul la ce vei primi din partea celuilalt, este o cauza pierduta. Daca pornesti din impulsul de a te darui, vei fi coplesit de cat si cum vei primi.
Personal, asa cred, ca bonsai inseamna sa te daruiesti copaceilor.

Daca pe plante lucram cu clesti, foarfeci si ce mai avem prin casa, asupra noastra cu ce unelte intervenim?

Saburo Kato a spus-o cel mai limpede: "Ca sa creezi bonsai frumosi, trebuie sa ai un caracter frumos". La care eu as completa: iar daca nu-l ai, incearca sa-l dobandesti. Cred ca acestea sunt uneltele cu care ar trebui sa intervenim asupra noastra, cele care ne infrumuseteaza spiritual.

Sigur ai observat ca el, cu o varsta si cu sute (mii?) de arbori lucrati, nu ne trimite autoritar la practica- dimpotriva , zice ca si 60 de ani de practica pot fi degeaba-, nu ne vorbeste de experienta dobandita, ci prefera sa ne aminteasca de nevoia de a-ti cultiva talentul.

Asa este, practica este inselatoare... poti sa bajbai zeci de ani fara sa afli nimic. Te poti uita in toate directiile si tot nu vei sti in ce parte sa apuci. Ca sa-ti afli calea, trebuie sa privesti in tine mai intai, nu in exterior.
Asa cum spuneam mai sus, cheia e sa te intereseze ce daruiesti, nu ce castigi.

Aha, deci crezi ca in bonsai, esenta precede existenta.

Si nu numai in bonsai

 

[MariusR]

"Personal, asa cred, ca bonsai inseamna sa te daruiesti copaceilor."

Iau asta ca pe o metafora.

"Saburo Kato a spus-o cel mai limpede: "Ca sa creezi bonsai frumosi, trebuie sa ai un caracter frumos". La care eu as completa: iar daca nu-l ai, incearca sa-l dobandesti. Cred ca acestea sunt uneltele cu care ar trebui sa intervenim asupra noastra, cele care ne infrumuseteaza spiritual."

Inca o lectie despre bonsai. Nu stiu insa cati cred in ea.

"Asa este, practica este inselatoare... poti sa bajbai zeci de ani fara sa afli nimic"

Doua exemple imi vin in minte in sprijinul afirmatiei tale. Primul, este o vorba a lui Napoleon, care spunea ca dupa 60 de batalii purtate, la ultima nu stia nimic in plus fata de prima, iar al doilea priveste un dialog dintre Alice si Cavalerul Alb. Acesta din urma, aflandu-se la o varsta destul de inaintata, avea prostul obicei de a cadea de fiecare data de pe cal, in cap, dupa doar cativa metri parcursi. 'Nu ti-ar strica putina practica" ii spuse Alice. ' Eheei..., practica am berechet!", raspunse Cavalerul in timp ce se suia din nou pe cal.

"Si nu numai in bonsai "

Clar, esti de moda veche

 

[vali]

Clar, esti de moda veche

N-am cum sa schimb asta...
Si nici nu intentionez

 

[Mar1vs]

Si ca sa nu zica lumea ca ne tinem de cenacluri, literare sau de alta natura, (...)

Ambii vă ţineţi exact de subiectul topicului. Domnilor, vă implor, continuaţi discuţia!

 

[hoinar]

Imi pare bine sa te reintalnesc si sa te citesc domnule Marius, aici pe egradini. Mai ales alaturi de domnul Vali.

O primavara frumoasa va doresc!

 

[MariusR]

Bine va regasesc, domnule hoinar!
Cum ati trecut de hibernarea de iarna si cum va pregatiti de estivarea de vara?
Aceeasi primavara va doresc si eu!

 

[vali]

Salut, domnule hoinar.
Daca tot ai terminat de hoinarit (sper), trage-ti un scaun mai aproape