Am decis in urma cu doua luni ca la un moment dat sa deschid un topic dedicat gradinilor istorice ce reprezinta puncte de referinta in Istoria Artei Gradinilor. Am sa fac aici descrierea unei gradini anume si a stilului din care aceasta face parte. Evident vom avea si poze, dupa cum probabil deja v-ati obisnuit, majoritatea din arhiva foto personala. Este important de stiut ca Peisagistica nu a aparut de curand ci inceputurile ei se gasesc cu secole in urma.
Daca ramuri ale artei precum Pictura si Sculptura isi au inceputurile in timpuri preistorice imi permit sa afirm ca Arta Gradinilor s-a nascut abia in Antichitate, in stransa legatura cu arhitectura si religia. De-a lungul timpului Arta Gradinilor a fost modelata de curente artistice si tendinte, dand nastere unor lucrari de o remarcabila frumusete si sensibilitate.
Daca in prezent gradina ca si creatie antropica oglindeste dorinta oamenilor de a recapata valorile pierdute ale naturii, de-a lungul mileniilor in care aceasta arta s-a dezvoltat si transformat, gradina a reprezentat un omagiul adus zeilor, un simbol al bogatiei pentru nobilime, sursa de inspiratie pentru artisti, obiect de studiu pentru diverse ramuri ale stiintei.
Gradina Boboli se intinde pe dealul cu acelasi nume aflat in spatele Palatului Pitti din Florenta, ea fiind cu certitudine emblema lucrarilor peisagistice toscane. In compozitia sa se impletesc elemente de amenajare ce se incadreaza cu precadere in curentul artistic manierist, perioada in care a inceput proiectarea si executia ei. Acestea amintesc atat de elementele specifice Renasterii:
-elemente de apa in miscare
-vegetatie tunsa sub forma gardurilor vii
-geometria compozitiei
-prezenta sculpurilor
dar in acelasi timp prevestesc parca exuberanta baroca:
-formele curbe iau incet locul formelor drepte
-bogatia decorului creste
-apar grotele artificale, elementele statuare abunda
-gradinile se extend transformandu-se incet in parcuri
-vegetatia arboricola este plantata mai liber, renunatndu-se la aliniamentele rigide.
Gradina Boboli este o lucrare ce nu apartine unui singur artist, realizarea ei fiind intinsa pe durata mai multor sute de ani. De asemenea nici suprafata ei nu a ramas mereu aceeasi, gradina cunoscand de-a lungul timpului numeroase extinderi si imbunatatiri. Suprafata pe care in prezent o ocupa este de 45 de hectare.
Astazi compozitia ei este dominate de doua axe ce formeaza un unghi apropate drept. Cea scurta este axa principala, iar cea lunga axa secundara.
Istoria ei, spre deosebire de cea a palatului, este destul de neclara, fara date foarte exacte si complete. Cert este faptul ca initiativa amenajarii ei i-a apartinut Eleonorei de Toledo, sotia ducelui Cosimo I. Mutata din centrul agitat al Florentei spre periferia de la poalele dealurilor familia Medici si-a ales ca resedinta principala Palatul Pitti. Prin lucrarile de extindere ale acestuia, dealul din spatele lui a fost excavat pentru obtinerea pietrei de constructie. Probabil ca acesta a fost punctul de plecare in gandirea gradinii.
Primul proiect de amenajare a fost realizat de sculptorul si arhitectul Nicolo Tribolo in 1549, insa din nefericire acesta moare abia un an mai tarziu, lucrarile fiind astfel sistate. Proiectul prevedea crearea unei axe perpendiculare pe fatada palatului. Punctul de pornire al axei era reprezentat de amfiteatrul in forma de potcoava realizat in groapa rezultata in urma excavarilor, in celalat capat al axei aflandu-se Fantana lui Neptun.
In centrul amfiteatrului, realizat initial din garduri vii si ulterior din piatra, se gaseste un obelisc egiptea adus de catre familia Medici de la Roma. Amfiteatrul este decorat si astazi cu elemente statuare reprezentand personaje din mitologia romana. De fapt intreaga gradina este un muzeu in aer liber plin de sculpturi antice si renascentiste.
Statuia zeului Neptun a fost realizata de catre Soldo Lorenzi. Din cauza pantei care urca spre fantana, de jos, din zona amfiteatrului aceasta nu este vizibila.
Amfiteatrul si obeliscul
Fantana lui Neptun
Au fost reluate abia in anul 1558 sub coordonarea lui Bartolomeo Ammanati, sculptor si architect florentin, Giorgio Vasari aducandu-si contributia la continuarea proiectului. Elementul introdus de catre Ammanati este Marea Grota din apropierea palatului. Realizarea grotei a fost continuata intre 1583 si 1593 de catre Bernardo Buontalenti. Aceasta gazduieste si astazi elemente statuare impresionante. Grandoarea ei era sporita de jocurile de apa din interior combinate cu stalactitele create din piatra si de vegetatia luxurianta care o decora.
In apropierea grotei in 1560 Valeria Cigoli amplaseaza fantana lui Bacchus, reprezentandu-l pe acesta calare pe o testoasa.
Marea Grota
Proiectului i se aduca si axa secundara, mult mai lunga si mai ingusta, care se desprinde din cea principala si coboara pana la Poarta Romana. Strajuita de chiparosi si statui clasice, axa conduce vizitatorii spre Fantana lui Ocean, a carei piesa centrala este realizata de Giambologna in 1576.
Axa secundara
Fantana lui Ocean
Alei secundare serpuiesc pe intinderea gradinii dezvaluind fantani, statui, trepte si terase.
In 1724 Zanobi Rosii adauga gradinii Pavilionul-cafenea si partea de gradina in care acesta este amplast. In 1766 Gradina Boboli este deschisa pentru prima data publicului larg.
In partea cea mai de sus a gradinii, mai sus de Fantana lui Neptun se gaseste astazi gradina de trandafiri si Muzeul de Portelan. In apropiere se afla si Fortareata Belvedere proiectata in 1590 de catre Buontalenti pentru apararea orasului, insa a devenit in scurt timp un refugiu privat al ducilor de Medici. De aici se deschid panorama superbe spre oras si dealurile acoperite astazi de livezi de maslini si vile de o frumusete rara.
Pavilionul
Muzeul de Portelan si Gradina de trandafiri (fara flori)
Panorame
Aici puteti urmari un fimulet interesant despre Gradina Boboli:
http://www.youtube.com/watch?v=aSxxGPYJQKY
Daca ramuri ale artei precum Pictura si Sculptura isi au inceputurile in timpuri preistorice imi permit sa afirm ca Arta Gradinilor s-a nascut abia in Antichitate, in stransa legatura cu arhitectura si religia. De-a lungul timpului Arta Gradinilor a fost modelata de curente artistice si tendinte, dand nastere unor lucrari de o remarcabila frumusete si sensibilitate.
Daca in prezent gradina ca si creatie antropica oglindeste dorinta oamenilor de a recapata valorile pierdute ale naturii, de-a lungul mileniilor in care aceasta arta s-a dezvoltat si transformat, gradina a reprezentat un omagiul adus zeilor, un simbol al bogatiei pentru nobilime, sursa de inspiratie pentru artisti, obiect de studiu pentru diverse ramuri ale stiintei.
Gradina Boboli se intinde pe dealul cu acelasi nume aflat in spatele Palatului Pitti din Florenta, ea fiind cu certitudine emblema lucrarilor peisagistice toscane. In compozitia sa se impletesc elemente de amenajare ce se incadreaza cu precadere in curentul artistic manierist, perioada in care a inceput proiectarea si executia ei. Acestea amintesc atat de elementele specifice Renasterii:
-elemente de apa in miscare
-vegetatie tunsa sub forma gardurilor vii
-geometria compozitiei
-prezenta sculpurilor
dar in acelasi timp prevestesc parca exuberanta baroca:
-formele curbe iau incet locul formelor drepte
-bogatia decorului creste
-apar grotele artificale, elementele statuare abunda
-gradinile se extend transformandu-se incet in parcuri
-vegetatia arboricola este plantata mai liber, renunatndu-se la aliniamentele rigide.
Gradina Boboli este o lucrare ce nu apartine unui singur artist, realizarea ei fiind intinsa pe durata mai multor sute de ani. De asemenea nici suprafata ei nu a ramas mereu aceeasi, gradina cunoscand de-a lungul timpului numeroase extinderi si imbunatatiri. Suprafata pe care in prezent o ocupa este de 45 de hectare.
Astazi compozitia ei este dominate de doua axe ce formeaza un unghi apropate drept. Cea scurta este axa principala, iar cea lunga axa secundara.
Istoria ei, spre deosebire de cea a palatului, este destul de neclara, fara date foarte exacte si complete. Cert este faptul ca initiativa amenajarii ei i-a apartinut Eleonorei de Toledo, sotia ducelui Cosimo I. Mutata din centrul agitat al Florentei spre periferia de la poalele dealurilor familia Medici si-a ales ca resedinta principala Palatul Pitti. Prin lucrarile de extindere ale acestuia, dealul din spatele lui a fost excavat pentru obtinerea pietrei de constructie. Probabil ca acesta a fost punctul de plecare in gandirea gradinii.
Primul proiect de amenajare a fost realizat de sculptorul si arhitectul Nicolo Tribolo in 1549, insa din nefericire acesta moare abia un an mai tarziu, lucrarile fiind astfel sistate. Proiectul prevedea crearea unei axe perpendiculare pe fatada palatului. Punctul de pornire al axei era reprezentat de amfiteatrul in forma de potcoava realizat in groapa rezultata in urma excavarilor, in celalat capat al axei aflandu-se Fantana lui Neptun.
In centrul amfiteatrului, realizat initial din garduri vii si ulterior din piatra, se gaseste un obelisc egiptea adus de catre familia Medici de la Roma. Amfiteatrul este decorat si astazi cu elemente statuare reprezentand personaje din mitologia romana. De fapt intreaga gradina este un muzeu in aer liber plin de sculpturi antice si renascentiste.
Statuia zeului Neptun a fost realizata de catre Soldo Lorenzi. Din cauza pantei care urca spre fantana, de jos, din zona amfiteatrului aceasta nu este vizibila.
Amfiteatrul si obeliscul
Fantana lui Neptun
Au fost reluate abia in anul 1558 sub coordonarea lui Bartolomeo Ammanati, sculptor si architect florentin, Giorgio Vasari aducandu-si contributia la continuarea proiectului. Elementul introdus de catre Ammanati este Marea Grota din apropierea palatului. Realizarea grotei a fost continuata intre 1583 si 1593 de catre Bernardo Buontalenti. Aceasta gazduieste si astazi elemente statuare impresionante. Grandoarea ei era sporita de jocurile de apa din interior combinate cu stalactitele create din piatra si de vegetatia luxurianta care o decora.
In apropierea grotei in 1560 Valeria Cigoli amplaseaza fantana lui Bacchus, reprezentandu-l pe acesta calare pe o testoasa.
Marea Grota
Proiectului i se aduca si axa secundara, mult mai lunga si mai ingusta, care se desprinde din cea principala si coboara pana la Poarta Romana. Strajuita de chiparosi si statui clasice, axa conduce vizitatorii spre Fantana lui Ocean, a carei piesa centrala este realizata de Giambologna in 1576.
Axa secundara
Fantana lui Ocean
Alei secundare serpuiesc pe intinderea gradinii dezvaluind fantani, statui, trepte si terase.
In 1724 Zanobi Rosii adauga gradinii Pavilionul-cafenea si partea de gradina in care acesta este amplast. In 1766 Gradina Boboli este deschisa pentru prima data publicului larg.
In partea cea mai de sus a gradinii, mai sus de Fantana lui Neptun se gaseste astazi gradina de trandafiri si Muzeul de Portelan. In apropiere se afla si Fortareata Belvedere proiectata in 1590 de catre Buontalenti pentru apararea orasului, insa a devenit in scurt timp un refugiu privat al ducilor de Medici. De aici se deschid panorama superbe spre oras si dealurile acoperite astazi de livezi de maslini si vile de o frumusete rara.
Pavilionul
Muzeul de Portelan si Gradina de trandafiri (fara flori)
Panorame
Aici puteti urmari un fimulet interesant despre Gradina Boboli:
http://www.youtube.com/watch?v=aSxxGPYJQKY