Am gasit cateva scrieri mai vechi, care au apartinut la un moment dat acestui site/forum. Daca tot am dat de ele, mi se pare normal sa se intoarca la posesor.
Defolierea presupune inlaturarea totala sau parţiala a frunzelor unui bonsai in timpul sezonului de creştere. In general, aceasta tehnica se poate executa la majoritatea speciilor cu frunze cazatoare.
Scopurile pentru care se aplica defolierea, sunt urmatoarele:
- reducerea dimensiunii frunzelor in cazul speciilor cu frunze relativ mari, care nu se incadreaza in aspectul general al bonsaiului;
- stimularea apariţiei de noi ramificaţii mai fine, odata cu reducerea dimensiunii frunzei;
- stimularea dezvoltarii bonsaiului in anumite zone ale sale, prin dirijarea energiei catre acestea;
- combaterea dominanţei la varf a bonsaiului;
- menţinerea conturului coroanei prin eliminarea frunzelor ce dauneaza aspectului;
- inlaturarea frunzelor atacate de daunatori sau deteriorate.
Taierea efectiva a frunzelor, este o operaţie extrem de simpla. Totuşi, cateva cunoştinţe sunt necesare pentru a controla efectele acesteia asupra plantei şi pentru a avea garanţia ca vom obţine ceea ce ne dorim.
In primul rand, cand defoliem¬? Aceasta operaţiune trebuie efectuata dupa ce frunzele aparute in primavara s-au maturizat deja. Acest lucru se petrece de obicei in perioada Mai – Iulie, cu mici diferenţe in funcţie de specie. Daca am defolia mai devreme, ramurile nou aparute ar fi extrem de anemice, iar frunzele s-ar putea sa creasca chiar mai mari decat cele pe care le-am taiat. Daca defoliem mai tarziu, exista riscul ca noua generaţie de frunze şi ramurele sa nu mai aiba timp sa se maturizeze pana la venirea frigului.
Cum defoliem? Regula de baza este ca frunza sa fie inlaturata fara peţiol, acesta ramanand pe ramura. Dupa ce mugurele din axila peţiolului incepe sa se dezvolte, acesta din urma cade de la sine. In cazul speciilor la care frunzele nu au peţiol sau acesta este foarte mic, taierea se va face cu mare grija pentru a nu distruge mugurii. La speciile la care peţiolul este foarte lung (arţarii de ex.), acesta poate fi taiat de la jumatate.
Daca urmarim reducerea dimensiunii frunzelor, vom proceda la o defoliere totala a plantei. Dar inlaturarea frunzelor constituie doar o prima etapa. Urmatoarea va fi eliminarea mugurelui terminal al fiecarei ramuri. Pentru a inţelege de ce facem asta, ar trebui sa lamurim cateva aspecte legate de dominanţa la varf . Exista dominanţa la varf de coroana, specifica arborilor (spre deosebire de arbuşti care au o dominanţa la baza) şi care semnifica tendinţa de dezvoltare a copacului cu predilecţie in zona de varf, unde este direcţionata intreaga energie. Exista şi dominanţa la varf de ramura, specifica tuturor plantelor şi care semnifica tendinţa de dezvoltare a acestora mai ales in varful ramurilor. Datorita acestui fenomen, mugurii terminali vor fi intotdeauna cei mai viguroşi şi se vor deschide intotdeauna inaintea celorlalţi, absorbind mare parte din energia plantei. Eliminarea acestora se face pentru a dezvolta noi ramificaţii fine, de-a lungul intregii ramuri şi pentru a evita apariţia unei singure noi ramuri, mai viguroasa, in varful crengii ce a fost defoliata. Ideea este sa menţinem şi sa stimulam dezvoltarea plantei, pe cat posibil in interiorul conturului coroanei. O ultima etapa are loc dupa apariţia noilor ramuri infrunzite şi consta in „ciupirea” acestora atunci cand observam o creştere nefireasca şi o elongare a distanţei internodale. Toţi noii lastari care ies din conturul coroanei ori la care distanţa dintre noduri tinde sa creasca, vor fi ciupiţi de deasupra celei de-a doua ori a treia frunze, inlaturand restul.
Deci, defolierea cuprinde, de fapt, trei etape: taierea frunzelor, eliminarea mugurilor terminali şi ciupirea noilor lastari. Fiecare dintre acestea are importanţa sa in obţinerea rezultatului scontat.
Cu ocazia defolierii, profitand de faptul ca structura ramurilor este acum mai vizibila, putem face şi unele taieri de corectare eliminand ramificaţiile nedorite, sau putem lega cu sarma, acolo unde este nevoie de o repoziţionare.
Daca urmarim stimularea unor ramuri, atunci vom proceda la efectuarea unei defolieri parţiale. Ca regula generala, se defoliaza toata aria ce dorim sa stagneze şi se lasa frunzele pe ramura, sau in zona, pe care dorim s-o dezvoltam.
De exemplu, daca vrem sa stimulam prima ramura a unui bonsai, atunci vom inlatura toate frunzele, mai puţin cele de pe ramura in cauza. Astfel, toata energia plantei va fi direcţionata catre aceasta. Restul plantei va avea un ritm de creştere mai lent. In acelaşi mod se procedeaza şi pentru combaterea dominanţei la varf a bonsaiului, cu menţiunea ca in acest caz se va defolia doar varful sau partea superioara a coroanei, pe care vrem s-o incetinim. Şi in aceste situaţii se parcurg toate cele trei etape ale tehnicii. Nu ne rezumam doar la taierea frunzelor pentru ca riscam ca rezultatul sa nu fie cel dorit.
La defolierea pentru stimularea unei parţi a bonsaiului nu trebuie sa ne aşteptam la rezultate spectaculoase dupa o singura aplicare a tehnicii. Aceasta va fi repetata mai mulţi ani la rand pana vom obţine o creştere semnificativa a parţii respective.
Un alt gen de defoliere selectiva şi care are ca scop menţinerea dimensiunilor reduse la frunze, se poate efectua pe tot parcursul sezonului de creştere şi consta in inlaturarea acelor frunze care, dintr-un motiv sau altul, au crescut prea mari. La fel şi in cazul frunzelor atinse de daunatori. Deşi aici nu este vorba de o „tehnica de defoliere”, faptul ca implica, totuşi, taierea unor frunze, m-a determinat sa fac şi aceasta menţiune.
Ar mai trebui precizat ca şi in cazul defolierii (ca şi la alte tehnici) e bine ca planta sa fie pregatita anterior, iar dupa aceasta operaţie trebuie sa parcurga un regim mai „special”.
Pregatirea se refera in principal la regimul de hranire, deci, la fertilizare. Bonsaiul trebuie sa aiba rezerve pentru a trece peste şocul defolierii, deci va fi hranit intens incepand cu 6-8 saptamani inainte de taierea frunzelor. Dupa aceasta, planta trebuie plasata intr-un loc ferit de razele directe ale soarelui, udarea va fi mai moderata, dat fiind ca suprafaţa de evaporare a fost drastic redusa, iar fertilizarea se intrerupe. Pulverizarile zilnice sunt, insa, benefice. Dupa apariţia noilor frunze fertilizarea se reia gradual, dar se va folosi un ingraşamant sarac in azot.
Chiar daca la prima vedere defolierea pare o tehnica simpla, este indicat sa fie abordata cu precauţie, mai ales in cazul celor ce o fac pentru prima oara. Se aplica numai plantelor perfect sanatoase, pentru ca la fel ca şi celelalte tehnici de formare, este o operaţiune generatoare de stres.
Defolierea presupune inlaturarea totala sau parţiala a frunzelor unui bonsai in timpul sezonului de creştere. In general, aceasta tehnica se poate executa la majoritatea speciilor cu frunze cazatoare.
Scopurile pentru care se aplica defolierea, sunt urmatoarele:
- reducerea dimensiunii frunzelor in cazul speciilor cu frunze relativ mari, care nu se incadreaza in aspectul general al bonsaiului;
- stimularea apariţiei de noi ramificaţii mai fine, odata cu reducerea dimensiunii frunzei;
- stimularea dezvoltarii bonsaiului in anumite zone ale sale, prin dirijarea energiei catre acestea;
- combaterea dominanţei la varf a bonsaiului;
- menţinerea conturului coroanei prin eliminarea frunzelor ce dauneaza aspectului;
- inlaturarea frunzelor atacate de daunatori sau deteriorate.
Taierea efectiva a frunzelor, este o operaţie extrem de simpla. Totuşi, cateva cunoştinţe sunt necesare pentru a controla efectele acesteia asupra plantei şi pentru a avea garanţia ca vom obţine ceea ce ne dorim.
In primul rand, cand defoliem¬? Aceasta operaţiune trebuie efectuata dupa ce frunzele aparute in primavara s-au maturizat deja. Acest lucru se petrece de obicei in perioada Mai – Iulie, cu mici diferenţe in funcţie de specie. Daca am defolia mai devreme, ramurile nou aparute ar fi extrem de anemice, iar frunzele s-ar putea sa creasca chiar mai mari decat cele pe care le-am taiat. Daca defoliem mai tarziu, exista riscul ca noua generaţie de frunze şi ramurele sa nu mai aiba timp sa se maturizeze pana la venirea frigului.
Cum defoliem? Regula de baza este ca frunza sa fie inlaturata fara peţiol, acesta ramanand pe ramura. Dupa ce mugurele din axila peţiolului incepe sa se dezvolte, acesta din urma cade de la sine. In cazul speciilor la care frunzele nu au peţiol sau acesta este foarte mic, taierea se va face cu mare grija pentru a nu distruge mugurii. La speciile la care peţiolul este foarte lung (arţarii de ex.), acesta poate fi taiat de la jumatate.
Daca urmarim reducerea dimensiunii frunzelor, vom proceda la o defoliere totala a plantei. Dar inlaturarea frunzelor constituie doar o prima etapa. Urmatoarea va fi eliminarea mugurelui terminal al fiecarei ramuri. Pentru a inţelege de ce facem asta, ar trebui sa lamurim cateva aspecte legate de dominanţa la varf . Exista dominanţa la varf de coroana, specifica arborilor (spre deosebire de arbuşti care au o dominanţa la baza) şi care semnifica tendinţa de dezvoltare a copacului cu predilecţie in zona de varf, unde este direcţionata intreaga energie. Exista şi dominanţa la varf de ramura, specifica tuturor plantelor şi care semnifica tendinţa de dezvoltare a acestora mai ales in varful ramurilor. Datorita acestui fenomen, mugurii terminali vor fi intotdeauna cei mai viguroşi şi se vor deschide intotdeauna inaintea celorlalţi, absorbind mare parte din energia plantei. Eliminarea acestora se face pentru a dezvolta noi ramificaţii fine, de-a lungul intregii ramuri şi pentru a evita apariţia unei singure noi ramuri, mai viguroasa, in varful crengii ce a fost defoliata. Ideea este sa menţinem şi sa stimulam dezvoltarea plantei, pe cat posibil in interiorul conturului coroanei. O ultima etapa are loc dupa apariţia noilor ramuri infrunzite şi consta in „ciupirea” acestora atunci cand observam o creştere nefireasca şi o elongare a distanţei internodale. Toţi noii lastari care ies din conturul coroanei ori la care distanţa dintre noduri tinde sa creasca, vor fi ciupiţi de deasupra celei de-a doua ori a treia frunze, inlaturand restul.
Deci, defolierea cuprinde, de fapt, trei etape: taierea frunzelor, eliminarea mugurilor terminali şi ciupirea noilor lastari. Fiecare dintre acestea are importanţa sa in obţinerea rezultatului scontat.
Cu ocazia defolierii, profitand de faptul ca structura ramurilor este acum mai vizibila, putem face şi unele taieri de corectare eliminand ramificaţiile nedorite, sau putem lega cu sarma, acolo unde este nevoie de o repoziţionare.
Daca urmarim stimularea unor ramuri, atunci vom proceda la efectuarea unei defolieri parţiale. Ca regula generala, se defoliaza toata aria ce dorim sa stagneze şi se lasa frunzele pe ramura, sau in zona, pe care dorim s-o dezvoltam.
De exemplu, daca vrem sa stimulam prima ramura a unui bonsai, atunci vom inlatura toate frunzele, mai puţin cele de pe ramura in cauza. Astfel, toata energia plantei va fi direcţionata catre aceasta. Restul plantei va avea un ritm de creştere mai lent. In acelaşi mod se procedeaza şi pentru combaterea dominanţei la varf a bonsaiului, cu menţiunea ca in acest caz se va defolia doar varful sau partea superioara a coroanei, pe care vrem s-o incetinim. Şi in aceste situaţii se parcurg toate cele trei etape ale tehnicii. Nu ne rezumam doar la taierea frunzelor pentru ca riscam ca rezultatul sa nu fie cel dorit.
La defolierea pentru stimularea unei parţi a bonsaiului nu trebuie sa ne aşteptam la rezultate spectaculoase dupa o singura aplicare a tehnicii. Aceasta va fi repetata mai mulţi ani la rand pana vom obţine o creştere semnificativa a parţii respective.
Un alt gen de defoliere selectiva şi care are ca scop menţinerea dimensiunilor reduse la frunze, se poate efectua pe tot parcursul sezonului de creştere şi consta in inlaturarea acelor frunze care, dintr-un motiv sau altul, au crescut prea mari. La fel şi in cazul frunzelor atinse de daunatori. Deşi aici nu este vorba de o „tehnica de defoliere”, faptul ca implica, totuşi, taierea unor frunze, m-a determinat sa fac şi aceasta menţiune.
Ar mai trebui precizat ca şi in cazul defolierii (ca şi la alte tehnici) e bine ca planta sa fie pregatita anterior, iar dupa aceasta operaţie trebuie sa parcurga un regim mai „special”.
Pregatirea se refera in principal la regimul de hranire, deci, la fertilizare. Bonsaiul trebuie sa aiba rezerve pentru a trece peste şocul defolierii, deci va fi hranit intens incepand cu 6-8 saptamani inainte de taierea frunzelor. Dupa aceasta, planta trebuie plasata intr-un loc ferit de razele directe ale soarelui, udarea va fi mai moderata, dat fiind ca suprafaţa de evaporare a fost drastic redusa, iar fertilizarea se intrerupe. Pulverizarile zilnice sunt, insa, benefice. Dupa apariţia noilor frunze fertilizarea se reia gradual, dar se va folosi un ingraşamant sarac in azot.
Chiar daca la prima vedere defolierea pare o tehnica simpla, este indicat sa fie abordata cu precauţie, mai ales in cazul celor ce o fac pentru prima oara. Se aplica numai plantelor perfect sanatoase, pentru ca la fel ca şi celelalte tehnici de formare, este o operaţiune generatoare de stres.
