Simonag
Dupa tipul de tesut butasii pot fi: erbacei, nelemnificati, semilemnificati sau lemnosi. Butasii erbacei se folosesc pentru inmultirea multor plante perene si anuale (dalii, cercelul doamnei, garofite, muscate, crizanteme, Coleus etc). Lungimea butasului trebuie sa fie de 7.5-10 cm; se indeparteaza frunzele de pe jumatatea inferioara a butasului (poate fi si doar de pe treimea inferioara a butasului). Butasii nelemnificati sunt folositi pentru propagarea unor plante precum forsytia, liliac, camelie, hortensie, deutzia, kerria, Hibiscus, afin, zmeur, dracaena etc. Pentru astfel de butasi se folosesc ramurile cele mai tinere care au crescut in acel an. Formeaza usor radacini si nu au nevoie de o ingrijire speciala in afara de udare regulata; umiditatea solului trebuie urmarita in permanenta pentru ca butasii sunt sensibili si se usuca rapid. Cel mai potrivit timp pentru taierea acestor butasi sunt lunile mai- iulie, desi uneori se pot recolta si in august. Butasul se taie in timp ce ramura este inca suculenta si nu lemnoasa dar este suficient de matura incat sa se rupa atunci cand este puternic indoita. Evitati ramurile foarte tinere si fragile. Un butas bun trebuie de asemeni sa aiba frunze de diferite marimi: frunzele vechi sunt mature iar cele tinere sunt inca mici. Nu se lasa toate frunzele pe butas iar frunzele mari se taie pe jumatate. Formeaza radacini in 2-4 saptamani.
Butasii semilemnosi se folosesc pentru inmultirea unor plante precum azalee, euonymus, camelii, trandafiri, cat si a unor conifere. Astfel de butasi se taie spre sfarsitul verii sau inceputul toamnei din lastari care au crescut in acel an dar care sunt doar partial maturi si incep sa se inlemneasca (ramura trebuie sa fie suficient de tare iar frunzele trebuie sa fie mature). Nu vor forma radacini asa de usor precum butasii nelemnosi dar sansa supravietuirii este mai mare.
Butasii lemnosi se folosesc in cazul unor plante precum forsytia, Mana-Maicii-Domnului, smochin, vita-de-vie, rododendron, hortensie, spirea, ienuparul,Taxus). Astfel de butasi se taie dupa ce planta si-a oprit cresterea activa si a intrat in repaus, de obicei spre sfarsitul toamnei sau la inceputul iernii, dupa un inghet mai puternic pentru ca expunerea plantei mame la temperaturi scazute inainte de a fi facuta recoltarea stimuleaza formarea radacinii. Lungimea butasului variaza intre 10 si 60 cm desi lungimea cea mai des intalnita este de 20-25 cm. Diametrul butasului variaza intre 0.5-2.5 cm in functie de specie. Butasii sunt luati de pe lastari crescuti in anul precedent si trebuie sa contina o portiune mica de lemn la baza.
Exista 3 tipuri de butasi lemnosi: simpli, cu calcai sau 'mallet'. Cei simpli (straight or simple cuttings) sunt cei mai des folositi si sunt formati doar din ramura din care s-a taiat butasul. Butasii cu calcai �Heel cuttings� se obtin din ramuri laterale, cel mai simplu prin tragerea cu mana a ramurei astfel incat butasul sa ia si o bucatica din scoarta si tulpina ramurii din care deriva (de unde denumirea de calcai); se poate folosi si un cutit.Butasii �Mallet cuttings� se obtin din lastari laterali care contin si o portiune din ramura de pe care lastarul a crescut. Cu un cutit sau o foarfeca de gradina se fac doua taieturi pe ramura de pe care lastarul deriva, deasupra si sub punctul unde lastarul se prinde de ramura.Unele plante sempervirescente se prind mai repede dintr-un butas cu calcai sau mallet cuttings pentru ca tesuturile lemnoase mai vechi care se gasesc in �calcai� sau pe ramura matura contin primordiul radacinii.
Varsta si conditia fizica a plantei stoc (din care se face taierea)
Poate fi un factor important in cazul plantelor care formeaza greu radacini. Butasii taiati din plante tinere formeaza mai usor radacini decat cei proveniti din plante batrane. Sansele de a forma radacina in cazul copacilor sau arbustilor batrani nu sunt mari decat daca copacul sau arbustul formeaza usor radacini. Fertilitatea plantei stoc poate influenta de asemeni usurinta cu care butasul formeaza radacina. Evitati sa luati butasi de pe plante care au simptome de deficienta minerala. Pe de alta parte, plantele care au fost fertilizate prea mult, in special cu azot, pot forma mai greu radacini. Butasii luati de pe ramuri laterale adesea formeaza radacini mai usor decat butasii luati de pe ramuri terminale. Pentru butasire selectati ramurile sanatoase preferabil din partea de sus a plantei. Evitati lastarii excesiv de vigurosi cat si pe cei lipsiti de vigoare sau lungi si subtiri. Evitati de asemeni lastarii cu muguri florali sau daca au, indepartati mugurii florali pentru a permite energia plantei sa fie directionata spre formarea radacinii si nu a florii.
Cum se face taierea
Butasii se taie in timpul zilei cand este racoare (dimineata sau seara). Puneti butasul imediat intr-o punga de plastic pentru a evita ofilirea excesiva si daca nu-l plantati imediat il puteti tine in frigider pentru un timp. Butasul trebuie sa fie in general de 10-15 cm. Se pot folosi si butasi mai lungi dar acestia au nevoie de o ingrijire mai intensa in timpul formarii radacinii. O taiere usor oblica la aproximativ 1 cm sub un nod da cele mai bune rezultate. Taiati cu un cutit bine ascutit si foarte curat. Indepartati frunzele de pe jumatatea sau treimea inferioara a butasului si folositi hormon de inradacinare pentru toate plantele cu exceptia celor care formeaza radacini foarte usor precum Coleus.
Mediul de butasire
Mediul (solul) in care se pune butasul trebuie sa fie curat si steril, putin fertil si bine drenat pentru a furniza o buna aerare. Infectarea butasului este cauza cea mai frecventa a esecului butasirii. Sursa de infectare poate sa fie vasul, instrumentele folosite, masa de lucru sau mediul care n-au fost dezinfectate. Mediul de butasire nu trebuie sa contina fertilizator. Incepeti fertilizarea dupa ce butasul a prins radacina si a fost transplantat in mediul de crestere. Orice mediu in care butasul poate sta drept (este destul de compact), furnizeaza umezeala si oxigen, si este lipsit de patogeni poate fi folosit pentru butasire. Nisipul curat, mai maricel precum cel folosit in constructii poate fi folosit ca mediu de butasire. Evitati nisipul foarte fin pentru ca are o aeratie proasta care va inhiba formarea radacinii. Cel mai potrivit mediu de butasire este cel jumatate nisip, jumatate turba (de preferat turba fibroasa). Vermiculitul este de asemeni potrivit pentru butasire.
Vermiculitul folosit in horticultura (No. 2) are marimea cea mai potrivita si poate fi folosit singur sau in parti egale cu nisip. Perlitul se mai foloseste ca mediu pentru ca este usor si furnizeaza aerarea necesara. Perlitul se foloseste in special in amestec de parti egale cu turba si vermiculit. Pastilele de turba folosite pentru insamantare pot fi folosite si pentru butasire. Dupa ce le introduceti in apa si se vor umfla, puneti-le intr-o punga si lasati sa se scurga excesul de apa; puneti cate un butas in fiecare pastila si inchideti punga la varf. Nu este nevoie sa mai adaugati apa pana ce veti deschide punga iar butasul a format radacina. Solul de gradina nu trebuie folosit pentru butasire pt ca devine compact dupa udare, nepermitand o buna aerare ceea ce va impiedica formarea radacinilor. Daca totusi se foloseste, trebuie sterilizat inainte pentru a preveni infectarea butasului. Pentru asta udati pamantul si puneti-l in cuptor la 65-100 C pentru 20-30 min.
Butasirea
Nu lasati sa treaca mult timp de cand taiati butasul si pana il introduceti in mediul de inradacinare. Butasul se introduce in pamant pana la nivelul frunzelor (sau doar atat cat sa stea drept, de regula 2.5-5 cm) dupa care se uda cu un pulverizator (nu jet puternic de apa) pentru a aseza pamantul din jurul butasului. Butasii introdusi prea adanc in mediu nu formeaza radacini viguroase pentru ca exista insuficient oxigen spre fundul vasului pentru a permite formarea radacinilor.
Ingrijirea butasului
Mediul de inradacinare nu trebuie lasat niciodata sa se usuce si trebuie sa aiba un drenaj excelent. Udarea se face cu apa calduta si nu rece. Evitati de asemeni udarea excesiva care va avea ca rezultat o aerare proasta si moartea radacinilor. Pentru ca butasii nu au radacina trebuie mentinuta o umiditate ridicata care se poate obtine prin acoperirea butasului cu o punga de plastic transparent. O umiditate scazuta va avea ca rezultat ofilirea, strangerea frunzelor, caderea frunzelor sau moartea butasului. Puneti niste �piloni� sau arcade pe marginea vasului pt ca plasticul sa nu atinga butasul. Urmariti formarea condensului pe punga de plastic si udati mediul cand condensul dispare. Nu puneti niciodata vasele acoperite cu plastic in soare direct pentru ca se vor supraincalzi. O temperatura de 21-26 C este cea mai potrivita pentru butasire. Puteti pune vasul cu butas pe frigider daca partea de sus a frigiderului este calduta si butasul va avea suficienta lumina. Va dati seama daca butasul are radacina sau nu atunci cand a format una sau doua frunze noi si numai in acel moment il puteti transplanta dupa o aclimatizare prealabila (prin deschiderea pungii cateva minute/ore pe zi). Daca s-au prins putini butasi transplantati butasii in vase individuale dar daca aveti mai multi butasi prinsi transplantati-i si tineti-i peste iarna intr-o rasadnita acoperita, o camera neincalzita sau balcon inchis unde se cresc pentru doua veri. Coniferele formeaza radacini intr-un timp mai indelungat comparativ cu plantele caduce si odata ce au format radacini nu au nevoie sa fie transplatate pana primavara.
Mediul de transplantare pentru cele mai multe plante este format dintr-un amestec din parti egale de pamant de calitate (humus), nisip si turba. Fertilizati dupa ce butasul s-a adaptat in mediul de transplantare cu un fertilizator general (de exemplu 12-12-12). Fertilizarea se continua o data pe luna si numai dupa ce plantuta a crescut viguroasa se poate fertiliza mai des, de doua ori pe luna (de obicei in primavara sau vara urmatoare). Se poate folosi pamant pentru ghiveci daca un alt mediu nu este diaponibil. In cazul rasadnitelor pulverizati pamantul cu apa, adaugati un strat de 7.5-10 cm de compost sau turba si fertilizati. Transplantati butasii si amenajati o umbra din plasa subtire pt primul an al rasadurilor. De asemeni protejati rasadurile in prima lor iarna punand mulch in jurul lor. Rasadnita poate fi facuta din caramida pe margine si acoperita cu plastic curat sau tifon. Daca se foloseste plastic, indepartati-l in timpul zilelor calduroase.pt a preveni formarea condensului. Dupa doua veri noua planta se poate transfera in gradina.
Variatii in butasire
Butasii bazali folositi in cazul plantelor perene se obtin din drajoni. Luati acesti butasi cat mai aproape de coroana cand sunt aproximativ 5 cm inalti. Folositi hormon de inradacinare pentru sanse mai mari de inradacinare. Anumite plante precum violetele africane sau begonia pot fi propagate pornind de la o frunza cu petiol (codita). In acest caz se alege frunza care arata cel mai bine, nu prea batrana sau prea cruda (imatura), sanatoasa, viguroasa si cu o culoare verde inchis. Folosind un cutit ascutit si curat taiati frunza de la baza si inainte de a o pune in mediu de inradacinare mai taiati inca odata petiolul pt a da forma literei V pt ca o astfel de taietura va permite formarea mai multor radacinute. Daca optati pentru prinderea frunzei in apa folositi apa de ploaie sau apa distilata si nu apa de la robinet pentru ca apa de la robinet contine clor ce inhiba formarea radacinilor
Dupa tipul de tesut butasii pot fi: erbacei, nelemnificati, semilemnificati sau lemnosi. Butasii erbacei se folosesc pentru inmultirea multor plante perene si anuale (dalii, cercelul doamnei, garofite, muscate, crizanteme, Coleus etc). Lungimea butasului trebuie sa fie de 7.5-10 cm; se indeparteaza frunzele de pe jumatatea inferioara a butasului (poate fi si doar de pe treimea inferioara a butasului). Butasii nelemnificati sunt folositi pentru propagarea unor plante precum forsytia, liliac, camelie, hortensie, deutzia, kerria, Hibiscus, afin, zmeur, dracaena etc. Pentru astfel de butasi se folosesc ramurile cele mai tinere care au crescut in acel an. Formeaza usor radacini si nu au nevoie de o ingrijire speciala in afara de udare regulata; umiditatea solului trebuie urmarita in permanenta pentru ca butasii sunt sensibili si se usuca rapid. Cel mai potrivit timp pentru taierea acestor butasi sunt lunile mai- iulie, desi uneori se pot recolta si in august. Butasul se taie in timp ce ramura este inca suculenta si nu lemnoasa dar este suficient de matura incat sa se rupa atunci cand este puternic indoita. Evitati ramurile foarte tinere si fragile. Un butas bun trebuie de asemeni sa aiba frunze de diferite marimi: frunzele vechi sunt mature iar cele tinere sunt inca mici. Nu se lasa toate frunzele pe butas iar frunzele mari se taie pe jumatate. Formeaza radacini in 2-4 saptamani.
Butasii semilemnosi se folosesc pentru inmultirea unor plante precum azalee, euonymus, camelii, trandafiri, cat si a unor conifere. Astfel de butasi se taie spre sfarsitul verii sau inceputul toamnei din lastari care au crescut in acel an dar care sunt doar partial maturi si incep sa se inlemneasca (ramura trebuie sa fie suficient de tare iar frunzele trebuie sa fie mature). Nu vor forma radacini asa de usor precum butasii nelemnosi dar sansa supravietuirii este mai mare.
Butasii lemnosi se folosesc in cazul unor plante precum forsytia, Mana-Maicii-Domnului, smochin, vita-de-vie, rododendron, hortensie, spirea, ienuparul,Taxus). Astfel de butasi se taie dupa ce planta si-a oprit cresterea activa si a intrat in repaus, de obicei spre sfarsitul toamnei sau la inceputul iernii, dupa un inghet mai puternic pentru ca expunerea plantei mame la temperaturi scazute inainte de a fi facuta recoltarea stimuleaza formarea radacinii. Lungimea butasului variaza intre 10 si 60 cm desi lungimea cea mai des intalnita este de 20-25 cm. Diametrul butasului variaza intre 0.5-2.5 cm in functie de specie. Butasii sunt luati de pe lastari crescuti in anul precedent si trebuie sa contina o portiune mica de lemn la baza.
Exista 3 tipuri de butasi lemnosi: simpli, cu calcai sau 'mallet'. Cei simpli (straight or simple cuttings) sunt cei mai des folositi si sunt formati doar din ramura din care s-a taiat butasul. Butasii cu calcai �Heel cuttings� se obtin din ramuri laterale, cel mai simplu prin tragerea cu mana a ramurei astfel incat butasul sa ia si o bucatica din scoarta si tulpina ramurii din care deriva (de unde denumirea de calcai); se poate folosi si un cutit.Butasii �Mallet cuttings� se obtin din lastari laterali care contin si o portiune din ramura de pe care lastarul a crescut. Cu un cutit sau o foarfeca de gradina se fac doua taieturi pe ramura de pe care lastarul deriva, deasupra si sub punctul unde lastarul se prinde de ramura.Unele plante sempervirescente se prind mai repede dintr-un butas cu calcai sau mallet cuttings pentru ca tesuturile lemnoase mai vechi care se gasesc in �calcai� sau pe ramura matura contin primordiul radacinii.
Varsta si conditia fizica a plantei stoc (din care se face taierea)
Poate fi un factor important in cazul plantelor care formeaza greu radacini. Butasii taiati din plante tinere formeaza mai usor radacini decat cei proveniti din plante batrane. Sansele de a forma radacina in cazul copacilor sau arbustilor batrani nu sunt mari decat daca copacul sau arbustul formeaza usor radacini. Fertilitatea plantei stoc poate influenta de asemeni usurinta cu care butasul formeaza radacina. Evitati sa luati butasi de pe plante care au simptome de deficienta minerala. Pe de alta parte, plantele care au fost fertilizate prea mult, in special cu azot, pot forma mai greu radacini. Butasii luati de pe ramuri laterale adesea formeaza radacini mai usor decat butasii luati de pe ramuri terminale. Pentru butasire selectati ramurile sanatoase preferabil din partea de sus a plantei. Evitati lastarii excesiv de vigurosi cat si pe cei lipsiti de vigoare sau lungi si subtiri. Evitati de asemeni lastarii cu muguri florali sau daca au, indepartati mugurii florali pentru a permite energia plantei sa fie directionata spre formarea radacinii si nu a florii.
Cum se face taierea
Butasii se taie in timpul zilei cand este racoare (dimineata sau seara). Puneti butasul imediat intr-o punga de plastic pentru a evita ofilirea excesiva si daca nu-l plantati imediat il puteti tine in frigider pentru un timp. Butasul trebuie sa fie in general de 10-15 cm. Se pot folosi si butasi mai lungi dar acestia au nevoie de o ingrijire mai intensa in timpul formarii radacinii. O taiere usor oblica la aproximativ 1 cm sub un nod da cele mai bune rezultate. Taiati cu un cutit bine ascutit si foarte curat. Indepartati frunzele de pe jumatatea sau treimea inferioara a butasului si folositi hormon de inradacinare pentru toate plantele cu exceptia celor care formeaza radacini foarte usor precum Coleus.
Mediul de butasire
Mediul (solul) in care se pune butasul trebuie sa fie curat si steril, putin fertil si bine drenat pentru a furniza o buna aerare. Infectarea butasului este cauza cea mai frecventa a esecului butasirii. Sursa de infectare poate sa fie vasul, instrumentele folosite, masa de lucru sau mediul care n-au fost dezinfectate. Mediul de butasire nu trebuie sa contina fertilizator. Incepeti fertilizarea dupa ce butasul a prins radacina si a fost transplantat in mediul de crestere. Orice mediu in care butasul poate sta drept (este destul de compact), furnizeaza umezeala si oxigen, si este lipsit de patogeni poate fi folosit pentru butasire. Nisipul curat, mai maricel precum cel folosit in constructii poate fi folosit ca mediu de butasire. Evitati nisipul foarte fin pentru ca are o aeratie proasta care va inhiba formarea radacinii. Cel mai potrivit mediu de butasire este cel jumatate nisip, jumatate turba (de preferat turba fibroasa). Vermiculitul este de asemeni potrivit pentru butasire.
Vermiculitul folosit in horticultura (No. 2) are marimea cea mai potrivita si poate fi folosit singur sau in parti egale cu nisip. Perlitul se mai foloseste ca mediu pentru ca este usor si furnizeaza aerarea necesara. Perlitul se foloseste in special in amestec de parti egale cu turba si vermiculit. Pastilele de turba folosite pentru insamantare pot fi folosite si pentru butasire. Dupa ce le introduceti in apa si se vor umfla, puneti-le intr-o punga si lasati sa se scurga excesul de apa; puneti cate un butas in fiecare pastila si inchideti punga la varf. Nu este nevoie sa mai adaugati apa pana ce veti deschide punga iar butasul a format radacina. Solul de gradina nu trebuie folosit pentru butasire pt ca devine compact dupa udare, nepermitand o buna aerare ceea ce va impiedica formarea radacinilor. Daca totusi se foloseste, trebuie sterilizat inainte pentru a preveni infectarea butasului. Pentru asta udati pamantul si puneti-l in cuptor la 65-100 C pentru 20-30 min.
Butasirea
Nu lasati sa treaca mult timp de cand taiati butasul si pana il introduceti in mediul de inradacinare. Butasul se introduce in pamant pana la nivelul frunzelor (sau doar atat cat sa stea drept, de regula 2.5-5 cm) dupa care se uda cu un pulverizator (nu jet puternic de apa) pentru a aseza pamantul din jurul butasului. Butasii introdusi prea adanc in mediu nu formeaza radacini viguroase pentru ca exista insuficient oxigen spre fundul vasului pentru a permite formarea radacinilor.
Ingrijirea butasului
Mediul de inradacinare nu trebuie lasat niciodata sa se usuce si trebuie sa aiba un drenaj excelent. Udarea se face cu apa calduta si nu rece. Evitati de asemeni udarea excesiva care va avea ca rezultat o aerare proasta si moartea radacinilor. Pentru ca butasii nu au radacina trebuie mentinuta o umiditate ridicata care se poate obtine prin acoperirea butasului cu o punga de plastic transparent. O umiditate scazuta va avea ca rezultat ofilirea, strangerea frunzelor, caderea frunzelor sau moartea butasului. Puneti niste �piloni� sau arcade pe marginea vasului pt ca plasticul sa nu atinga butasul. Urmariti formarea condensului pe punga de plastic si udati mediul cand condensul dispare. Nu puneti niciodata vasele acoperite cu plastic in soare direct pentru ca se vor supraincalzi. O temperatura de 21-26 C este cea mai potrivita pentru butasire. Puteti pune vasul cu butas pe frigider daca partea de sus a frigiderului este calduta si butasul va avea suficienta lumina. Va dati seama daca butasul are radacina sau nu atunci cand a format una sau doua frunze noi si numai in acel moment il puteti transplanta dupa o aclimatizare prealabila (prin deschiderea pungii cateva minute/ore pe zi). Daca s-au prins putini butasi transplantati butasii in vase individuale dar daca aveti mai multi butasi prinsi transplantati-i si tineti-i peste iarna intr-o rasadnita acoperita, o camera neincalzita sau balcon inchis unde se cresc pentru doua veri. Coniferele formeaza radacini intr-un timp mai indelungat comparativ cu plantele caduce si odata ce au format radacini nu au nevoie sa fie transplatate pana primavara.
Mediul de transplantare pentru cele mai multe plante este format dintr-un amestec din parti egale de pamant de calitate (humus), nisip si turba. Fertilizati dupa ce butasul s-a adaptat in mediul de transplantare cu un fertilizator general (de exemplu 12-12-12). Fertilizarea se continua o data pe luna si numai dupa ce plantuta a crescut viguroasa se poate fertiliza mai des, de doua ori pe luna (de obicei in primavara sau vara urmatoare). Se poate folosi pamant pentru ghiveci daca un alt mediu nu este diaponibil. In cazul rasadnitelor pulverizati pamantul cu apa, adaugati un strat de 7.5-10 cm de compost sau turba si fertilizati. Transplantati butasii si amenajati o umbra din plasa subtire pt primul an al rasadurilor. De asemeni protejati rasadurile in prima lor iarna punand mulch in jurul lor. Rasadnita poate fi facuta din caramida pe margine si acoperita cu plastic curat sau tifon. Daca se foloseste plastic, indepartati-l in timpul zilelor calduroase.pt a preveni formarea condensului. Dupa doua veri noua planta se poate transfera in gradina.
Variatii in butasire
Butasii bazali folositi in cazul plantelor perene se obtin din drajoni. Luati acesti butasi cat mai aproape de coroana cand sunt aproximativ 5 cm inalti. Folositi hormon de inradacinare pentru sanse mai mari de inradacinare. Anumite plante precum violetele africane sau begonia pot fi propagate pornind de la o frunza cu petiol (codita). In acest caz se alege frunza care arata cel mai bine, nu prea batrana sau prea cruda (imatura), sanatoasa, viguroasa si cu o culoare verde inchis. Folosind un cutit ascutit si curat taiati frunza de la baza si inainte de a o pune in mediu de inradacinare mai taiati inca odata petiolul pt a da forma literei V pt ca o astfel de taietura va permite formarea mai multor radacinute. Daca optati pentru prinderea frunzei in apa folositi apa de ploaie sau apa distilata si nu apa de la robinet pentru ca apa de la robinet contine clor ce inhiba formarea radacinilor
