Se spune ca in dragoste, niciodata sa nu spui “niciodata”! Daca e adevarat, inseamna ca ce s-a intamplat in balconul meu, nu poate avea la baza decat dragostea... In fine, nu stiu cine pe cine a iubit mai mult, dar sa incepem cu inceputul:
E vorba de „o cioata” dintr-un ulm chinezesc... cel marcotat aerian si prezentat aici http://www.egradini.ro/forum/viewtopic.php?t=3650 . Anul trecut prin primavara (martie, daca nu ma-nsel) am facut prima taiere (in vederea „eliberarii locului” pentru marcotarea ce urma sa fie facuta) eliminand o ramura, insa ramura la care nu am vrut sa renunt. Ma refer la aceasta pe care o tin in mana http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... m/7281.jpg si cu care aveam ganduri mari: vroiam sa profit de grosimea (de aprox. 3cm) a bazei sale, sa „o butasesc” si sa obtin un „mame bonsai” (copacel de max. 7-10 cm inaltime). Evident ca priveam „peste gard”, asa... la vreo 4-5 ani in fata .
Ca o paranteza, despre ulm in general (si despre cel chinezesc, in special), se spune ca nu tre’ sa te chinui sa-l butasesti... e suficient sa scapi o ramura din mana, iar aceasta sa cada pe pamant. Pai da!!! Dar asta e valabil pentru ramurele de cativa mm grosime (eventual semi-lemnificate), nu si pentru „cioate” deja lemnificate, la care numai scoarta are aproape 5 mm grosime, iar diametrul total e de 3 cm., ca aceasta: http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... 000144.jpg
In fine... „scapand din vedere” acest aspect si sperand ca „butasul” in cauza nu-si va face neamul de rusine si va inradacina „spontan”, fara alte interventii „savante”, am procedat la o rapida fasonare, (vezi imaginile)
http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... ducere.jpg
http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... 000143.jpg
iar apoi, strict la o plantare in akadama pura (fara alte turbe, perlituri, sau macar Radistim), lasand vasul „sa se odihneasca” pe un raft in balcon, fara alte protectii, fara umiditate in aer, fara nimic. Astea au fost primele 2 greseli: akadama pura (granulatie mult prea mare pentru o eventuala inradacinarea ciotului in cauza) si locatia (pe raft si nu in minisera pe care o aveam sub acesta, minisera ce ar fi putut contracara pierderea umiditatii prin transpiratie, inevitabila data fiind lipsa radacinilor). Dar e ULM, ce D-zeu? Se presupune ca il bagi in pamant, te dai un pas inapoi si astepti sa-si intinda radacinile spre tine... Probabil ca asta aveam in cap la momentul respectiv...
Cert e ca in prima luna a mers bine... nu si-a pierdut mai mult de 20-30% din frunze, iar cele la care a renuntat erau, evident, cele mai batrane. Arata cam asa http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... 000729.jpg
In a doua insa, a intervenit „fatalitatea” ... nu mai stiu daca am fost plecat mai mult de-acasa, sau daca –pur si simplu – am uitat sa-l ud (desi aceasta din urma varianta nu prea se intampla), dar s-a uscat (a TREIA greseala!). L-am mutat in sera („Da-le Doamne romanilor mintea de pe urma!”) si a urmat o saptamana in care, de cate ori ma barbieream, imi parea rau ca n-am brici...
Au urmat apoi o vara si o toamna in care, cu exceptia faptului ca ulmul a mucegait in sera, nu s-a intamplat nimic... nu tu radacini, nu tu muguri, nu tu nimic... Deja il trecusem la „perisabilitati” sau „pierderi colaterale” si imi luasem gandul de la mame-ul meu... Totusi, de cate ori am facut curatenie in balcon, am aruncat tot ce era de aruncat, mai putin pe el. Nu ma-ntrebati, ca nu stiu de ce...
A venit iarna, ulmul a ramas tot acolo unde era, eu am continuat sa-l ud, odata cu tot ce mai aveam in sera, semne de viata nu erau si, sincer, nici nu mai asteptam cam de prin iunie...
Dar, ca sa ma intorc la titlul topicului, zilele trecute mi-a facut SURPRIZA! Dupa 10 luni de „moarte clinica”, mi-a facut cadou primii muguri. Evident ca nu mi-a venit sa cred... L-am mai lasat 1-2 zile si l-am examinat iar: era adevarat, mugurii „se umflau”...
Iata imagini:
http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... CF0377.jpg
http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... CF0379.jpg
http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... CF0381.jpg
Nu sunt sigur daca vremea rece l-a resuscitat iar ultimele 2-3 zile mai calde l-au stimulat sa inmugureasca, dar nici nu ma intereseaza... Cert este ca a fost cea mai placuta surpriza din aceasta iarna.
Iar paradoxul nu e constituit de faptul ca a inmugurit, ci de faptul ca a facut-o in conditiile in care nici la ora actuala nu are vreo radacina!!! Iata cum arata la baza: http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... CF0384.jpg
Daca e vorba de horticultura, astept sa-mi spuneti voi ce s-a-ntamplat; daca e vorba de dragoste, nu stiu cine pe cine a iubit mai mult (desi cred ca el pe mine) de „s-a razgandit”...
Ramane de vazut daca am invatat ceva din asta si daca voi reusi sa ma inalt la nivelul asteptarilor lui, astfel incat sa profit de acest fenomen si sa-l pastrez in viata, sau daca acesti muguri vor fi doar un „cantec al lebedei”.
Sper sa nu-l dezamagesc mai mult decat am facut-o pana acum...
PS: M-am lungit, intr-adevar, dar nu puteam spune in cateva cuvinte tot ce am spus . Daca postul e prea "labartat", exista moderatori si admin-ul care pot stabili soarta lui .
Toate bune.
E vorba de „o cioata” dintr-un ulm chinezesc... cel marcotat aerian si prezentat aici http://www.egradini.ro/forum/viewtopic.php?t=3650 . Anul trecut prin primavara (martie, daca nu ma-nsel) am facut prima taiere (in vederea „eliberarii locului” pentru marcotarea ce urma sa fie facuta) eliminand o ramura, insa ramura la care nu am vrut sa renunt. Ma refer la aceasta pe care o tin in mana http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... m/7281.jpg si cu care aveam ganduri mari: vroiam sa profit de grosimea (de aprox. 3cm) a bazei sale, sa „o butasesc” si sa obtin un „mame bonsai” (copacel de max. 7-10 cm inaltime). Evident ca priveam „peste gard”, asa... la vreo 4-5 ani in fata .
Ca o paranteza, despre ulm in general (si despre cel chinezesc, in special), se spune ca nu tre’ sa te chinui sa-l butasesti... e suficient sa scapi o ramura din mana, iar aceasta sa cada pe pamant. Pai da!!! Dar asta e valabil pentru ramurele de cativa mm grosime (eventual semi-lemnificate), nu si pentru „cioate” deja lemnificate, la care numai scoarta are aproape 5 mm grosime, iar diametrul total e de 3 cm., ca aceasta: http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... 000144.jpg
In fine... „scapand din vedere” acest aspect si sperand ca „butasul” in cauza nu-si va face neamul de rusine si va inradacina „spontan”, fara alte interventii „savante”, am procedat la o rapida fasonare, (vezi imaginile)
http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... ducere.jpg
http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... 000143.jpg
iar apoi, strict la o plantare in akadama pura (fara alte turbe, perlituri, sau macar Radistim), lasand vasul „sa se odihneasca” pe un raft in balcon, fara alte protectii, fara umiditate in aer, fara nimic. Astea au fost primele 2 greseli: akadama pura (granulatie mult prea mare pentru o eventuala inradacinarea ciotului in cauza) si locatia (pe raft si nu in minisera pe care o aveam sub acesta, minisera ce ar fi putut contracara pierderea umiditatii prin transpiratie, inevitabila data fiind lipsa radacinilor). Dar e ULM, ce D-zeu? Se presupune ca il bagi in pamant, te dai un pas inapoi si astepti sa-si intinda radacinile spre tine... Probabil ca asta aveam in cap la momentul respectiv...
Cert e ca in prima luna a mers bine... nu si-a pierdut mai mult de 20-30% din frunze, iar cele la care a renuntat erau, evident, cele mai batrane. Arata cam asa http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... 000729.jpg
In a doua insa, a intervenit „fatalitatea” ... nu mai stiu daca am fost plecat mai mult de-acasa, sau daca –pur si simplu – am uitat sa-l ud (desi aceasta din urma varianta nu prea se intampla), dar s-a uscat (a TREIA greseala!). L-am mutat in sera („Da-le Doamne romanilor mintea de pe urma!”) si a urmat o saptamana in care, de cate ori ma barbieream, imi parea rau ca n-am brici...
Au urmat apoi o vara si o toamna in care, cu exceptia faptului ca ulmul a mucegait in sera, nu s-a intamplat nimic... nu tu radacini, nu tu muguri, nu tu nimic... Deja il trecusem la „perisabilitati” sau „pierderi colaterale” si imi luasem gandul de la mame-ul meu... Totusi, de cate ori am facut curatenie in balcon, am aruncat tot ce era de aruncat, mai putin pe el. Nu ma-ntrebati, ca nu stiu de ce...
A venit iarna, ulmul a ramas tot acolo unde era, eu am continuat sa-l ud, odata cu tot ce mai aveam in sera, semne de viata nu erau si, sincer, nici nu mai asteptam cam de prin iunie...
Dar, ca sa ma intorc la titlul topicului, zilele trecute mi-a facut SURPRIZA! Dupa 10 luni de „moarte clinica”, mi-a facut cadou primii muguri. Evident ca nu mi-a venit sa cred... L-am mai lasat 1-2 zile si l-am examinat iar: era adevarat, mugurii „se umflau”...
Iata imagini:
http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... CF0377.jpg
http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... CF0379.jpg
http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... CF0381.jpg
Nu sunt sigur daca vremea rece l-a resuscitat iar ultimele 2-3 zile mai calde l-au stimulat sa inmugureasca, dar nici nu ma intereseaza... Cert este ca a fost cea mai placuta surpriza din aceasta iarna.
Iar paradoxul nu e constituit de faptul ca a inmugurit, ci de faptul ca a facut-o in conditiile in care nici la ora actuala nu are vreo radacina!!! Iata cum arata la baza: http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... CF0384.jpg
Daca e vorba de horticultura, astept sa-mi spuneti voi ce s-a-ntamplat; daca e vorba de dragoste, nu stiu cine pe cine a iubit mai mult (desi cred ca el pe mine) de „s-a razgandit”...
Ramane de vazut daca am invatat ceva din asta si daca voi reusi sa ma inalt la nivelul asteptarilor lui, astfel incat sa profit de acest fenomen si sa-l pastrez in viata, sau daca acesti muguri vor fi doar un „cantec al lebedei”.
Sper sa nu-l dezamagesc mai mult decat am facut-o pana acum...
PS: M-am lungit, intr-adevar, dar nu puteam spune in cateva cuvinte tot ce am spus . Daca postul e prea "labartat", exista moderatori si admin-ul care pot stabili soarta lui .
Toate bune.