Surprize, surprize...

vali

Active Member
Moderator
Se spune ca in dragoste, niciodata sa nu spui “niciodata”! Daca e adevarat, inseamna ca ce s-a intamplat in balconul meu, nu poate avea la baza decat dragostea... In fine, nu stiu cine pe cine a iubit mai mult, dar sa incepem cu inceputul:
E vorba de „o cioata” dintr-un ulm chinezesc... cel marcotat aerian si prezentat aici http://www.egradini.ro/forum/viewtopic.php?t=3650 . Anul trecut prin primavara (martie, daca nu ma-nsel) am facut prima taiere (in vederea „eliberarii locului” pentru marcotarea ce urma sa fie facuta) eliminand o ramura, insa ramura la care nu am vrut sa renunt. Ma refer la aceasta pe care o tin in mana http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... m/7281.jpg si cu care aveam ganduri mari: vroiam sa profit de grosimea (de aprox. 3cm) a bazei sale, sa „o butasesc” si sa obtin un „mame bonsai” (copacel de max. 7-10 cm inaltime). Evident ca priveam „peste gard”, asa... la vreo 4-5 ani in fata :).

Ca o paranteza, despre ulm in general (si despre cel chinezesc, in special), se spune ca nu tre’ sa te chinui sa-l butasesti... e suficient sa scapi o ramura din mana, iar aceasta sa cada pe pamant. Pai da!!! Dar asta e valabil pentru ramurele de cativa mm grosime (eventual semi-lemnificate), nu si pentru „cioate” deja lemnificate, la care numai scoarta are aproape 5 mm grosime, iar diametrul total e de 3 cm., ca aceasta: http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... 000144.jpg
In fine... „scapand din vedere” acest aspect si sperand ca „butasul” in cauza nu-si va face neamul de rusine :) si va inradacina „spontan”, fara alte interventii „savante”, am procedat la o rapida fasonare, (vezi imaginile)
http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... ducere.jpg
http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... 000143.jpg
iar apoi, strict la o plantare in akadama pura (fara alte turbe, perlituri, sau macar Radistim), lasand vasul „sa se odihneasca” pe un raft in balcon, fara alte protectii, fara umiditate in aer, fara nimic. Astea au fost primele 2 greseli: akadama pura (granulatie mult prea mare pentru o eventuala inradacinarea ciotului in cauza) si locatia (pe raft si nu in minisera pe care o aveam sub acesta, minisera ce ar fi putut contracara pierderea umiditatii prin transpiratie, inevitabila data fiind lipsa radacinilor). Dar e ULM, ce D-zeu? Se presupune ca il bagi in pamant, te dai un pas inapoi si astepti sa-si intinda radacinile spre tine... Probabil ca asta aveam in cap la momentul respectiv... :(

Cert e ca in prima luna a mers bine... nu si-a pierdut mai mult de 20-30% din frunze, iar cele la care a renuntat erau, evident, cele mai batrane. Arata cam asa http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... 000729.jpg
In a doua insa, a intervenit „fatalitatea” :)... nu mai stiu daca am fost plecat mai mult de-acasa, sau daca –pur si simplu – am uitat sa-l ud (desi aceasta din urma varianta nu prea se intampla), dar s-a uscat (a TREIA greseala!). L-am mutat in sera („Da-le Doamne romanilor mintea de pe urma!”) si a urmat o saptamana in care, de cate ori ma barbieream, imi parea rau ca n-am brici... :)
Au urmat apoi o vara si o toamna in care, cu exceptia faptului ca ulmul a mucegait in sera, nu s-a intamplat nimic... nu tu radacini, nu tu muguri, nu tu nimic... Deja il trecusem la „perisabilitati” sau „pierderi colaterale” si imi luasem gandul de la mame-ul meu... Totusi, de cate ori am facut curatenie in balcon, am aruncat tot ce era de aruncat, mai putin pe el. Nu ma-ntrebati, ca nu stiu de ce...
A venit iarna, ulmul a ramas tot acolo unde era, eu am continuat sa-l ud, odata cu tot ce mai aveam in sera, semne de viata nu erau si, sincer, nici nu mai asteptam cam de prin iunie...

Dar, ca sa ma intorc la titlul topicului, zilele trecute mi-a facut SURPRIZA! Dupa 10 luni de „moarte clinica”, mi-a facut cadou primii muguri. Evident ca nu mi-a venit sa cred... L-am mai lasat 1-2 zile si l-am examinat iar: era adevarat, mugurii „se umflau”...
Iata imagini:
http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... CF0377.jpg
http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... CF0379.jpg
http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... CF0381.jpg
Nu sunt sigur daca vremea rece l-a resuscitat iar ultimele 2-3 zile mai calde l-au stimulat sa inmugureasca, dar nici nu ma intereseaza... Cert este ca a fost cea mai placuta surpriza din aceasta iarna.
Iar paradoxul nu e constituit de faptul ca a inmugurit, ci de faptul ca a facut-o in conditiile in care nici la ora actuala nu are vreo radacina!!! Iata cum arata la baza: http://i193.photobucket.com/albums/z161 ... CF0384.jpg
Daca e vorba de horticultura, astept sa-mi spuneti voi ce s-a-ntamplat; daca e vorba de dragoste, nu stiu cine pe cine a iubit mai mult (desi cred ca el pe mine) de „s-a razgandit”... :)
Ramane de vazut daca am invatat ceva din asta si daca voi reusi sa ma inalt la nivelul asteptarilor lui, astfel incat sa profit de acest fenomen si sa-l pastrez in viata, sau daca acesti muguri vor fi doar un „cantec al lebedei”.
Sper sa nu-l dezamagesc mai mult decat am facut-o pana acum...

PS: M-am lungit, intr-adevar, dar nu puteam spune in cateva cuvinte tot ce am spus :oops: . Daca postul e prea "labartat", exista moderatori si admin-ul care pot stabili soarta lui :D .

Toate bune.
 

angela draganoiu

Active Member
n-am citit de mult o astfel de "declaratie de dragoste" iti urez succes in continuare. felicitari.
totusi am invatat ceva despre ulm si iti multumesc.
 

nicoleta

Member
Fetelor, m-a lasat fara cuvinte! Nu faptul ca nu a murit plantuta, ci felul in care a vorbit despre ea! Ce pasionat! Bravo!
 

vali

Active Member
Moderator
Sincer, cand am scris nu ma asteptam... desi - recitindu-mi postul - acum mi-e clar ca era de asteptat ca aceasta "telenovela cu frunze" sa starneasca reactii de genul celor de mai sus, ca si reactii de "celalalt gen" (la latura opusa :rofl: ) si care, probabil n-au mai ajuns pe forum pentru ca cei tentati sa scrie au zis "Lasa... mai bine nu ma pun cu nebunii" :) ...
Totusi... nu ma luati si voi chiar asa de "in serios" :) .
angela draganoiu a spus:
...totusi am invatat ceva despre ulm si iti multumesc.
Ei, asta e tot ce conteaza... ma bucur. Si eu o fac, in permanenta...

PS: Multumesc tuturor pentru gandurile bune.
 

lili

Member
Raspunsul despre tine l-am gasit in semnatura pe care o porti :wink:
Suntem fericiti , cand un asemena OM isi gaseste timpul si locul , alaturi de noi :D
 

Gabiuta

Well-Known Member
Moderator
Nu stiu daca acest al meu mesajel este bine postat chiar aici..dar sincer chiar nu stiu unde sa-i fac loc sa ma exprim si eu cumva.
Fac o marturisire pe care am comunicat-o la putini oameni de pe acest forum.
Pina sa inceapa Vali sa posteze mai mult si mai in detaliu despre bonsai aceasta sectiune eu nu o citeam :oops: :oops: :oops: (va rog muuuuuuuuult de tot nu sunt Maria Magdalena :( ) deci nu aveam bonsai,stiam ca este greu de facut,stiam asa.......de principiu....cam cu ce se maninca si-i admiram ca vorba ceea :tot verde este,nu??????? :roll:

Dar...........a sosit Vali si odata cu el a fost "invazia" .De bonsai si bonsaisti :D O minune,o frumusete.............

Sa va spun cit de mult imi plac explicatiile fiecaruia dintre voi?Cu cita atentie le citesc?Cu cit drag ma uit la fiecare poza si ma minunez de talentul,daruirea si dragostea voastra pentru tot ce faceti???


Nu este o declaratie.Este o constatare a pasiunii care transforma frumosul in SI MAI frumos.

Felicitari doamnelor :? (cam putine de altfel;oare de ce????????? :wink: ) si domnilor.
Datorita domniilor voastre imi petrec si mai mult timp pe forum :rofl: dar imi umplu sufletul de frumos :clap:
 

vali

Active Member
Moderator
Gabiuta, tu esti o draguta :D , iar eu sunt obisnuit sa fiu "invinovatit" de tot ce se intampla in jurul meu, bun sau rau (inca de mic eram obisnuit cu asta, dar pe vremea aceea, de cele mai multe ori, mancam bataie pentru asta :) ).
Bonsaii sunt iubiti de toata lumea... si de cei care-i cunosc, si de cei care n-au apucat inca s-o faca...
Dar faptul ca bonsaii sunt din ce in ce mai prezenti pe acest forum si atrag din ce in ce mai multi utilizatori "care nu citeau aceasta sectiune inainte", nu este meritul meu... Sau, nu este numai meritul meu...
Eu sunt convins ca multi romani sunt indragostiti de bonsai si ii cunosc mult mai bine decat mine... Singura diferenta e aceea ca ei (cei pe care-i "presupun" eu), nu se manifesta, nu se exprima...
Probabil ca singurul lucru care e diferit la mine fata de alti "iubitori de bonsai", este acela ca eu nu pot sa-i iubesc de unul singur... Adica ma simt obligat (cumva) sa "chem" si pe altii... Slabiciune sau nu, asta sunt...

Probabil ca asa mi-a fost mie dat, sa fiu "hoitul" care sa atraga mustele. O comparatie "extrem" de plastica, dupa cum vezi... :rofl:
Daca e prea plastica, sa-mi fie iertat :); daca nu e de iertat, v-am spus ca eram de mic obisnuit sa mananc bataie pentru felul meu de-a fi :) .

Acum serios: Indiferent cine i-ar aduce in viata voastra... indiferent daca pe acest forum, pe altul, sau in orice alt mod, bonsaii sunt mult mai mult decat le spune numele... Sunt acel "ceva" ce asteapta sa fie descoperit, pentru a va face mai buni.
Frumusetea este aceea ca va face mai buni fara sa va dati seama de asta. Deci e valabil si pentru cei care nici nu intentioneaza sa devina mai buni :rofl: .
 

Gabiuta

Well-Known Member
Moderator
:eek: Vai de capul meu :eek: .Tu probabil esti polenul care atrage albinele :p .
Eu mi-am spus doar parerea,sincer.

Eu stiam ca sunt buna :rofl: daca am devenit si mai buna in urma confruntarii cu bonsaii...........nu pot decit sa studiez si sa ma apuc de o creanga si o transform in bonsai :wink:
 

vali

Active Member
Moderator
Gabiuta a spus:
:eek: Vai de capul meu :eek: .Tu probabil esti polenul care atrage albinele :p .
Deci, comparatia folosita de mine a avut efectul scontat :rofl: .
Gabiuta a spus:
Eu mi-am spus doar parerea,sincer.
Pai si eu am facut acelasi lucru... :)

Daca s-a observat, toate artele asiatice sunt practicate nu pentru a deveni „cel mai bun” in ceva, nu pentru a arata lumii “ete bah ce pot eu sa fac”, ci pentru ca practicantul sa-si afle calea prin acea activitate. Indiferent ca e vorba de arte martiale, de arta lacuirii lemnului, de origami, ikebana, caligrafie, arta turnarii metalelor, de arta portelanului, sau mai stiu eu ce, practicantii acestora se automodeleaza, se cizeleaza si finiseaza odata cu obiectele asupra carora se apleaca.
Arta bonsai nu face exceptie. In Japonia, de ex., in unele scoli elementare se preda materia bonsai. Nu pentru a pastra traditia, nu pentru a tine generatiile viitoare aproape de valorile nationale, ci pentru simplul fapt ca ei sunt constienti ca arta bonsai modeleaza caracterul omului.

Scopul acestei arte nu este obtinerea de „copii la scara” a copacilor din natura pe care sa-i expunem pentru a bucura ochiul... Poate ca asta percep occidentalii. Adevaratul scop in bonsai este reintoarcerea la natura, intelegerea acesteia, a mecanismelor sale, intelegerea locului nostru in natura (care nu este „in varful piramidei” asa cum ne place sa credem). Odata cu intelegerea vine si respectul pentru tot ceea ce ti se dezvaluie...
De-aia spuneam ca bonsaii te fac mai bun; oricat te-ai feri, oricat te-ai impotrivi, e imposibil sa nu devii mai bun dupa ce reusesti sa patrunzi, dupa ce reusesti sa te lepezi de „pretentiile de homo sapiens” si dupa ce, in sfarsit, reusesti sa interactionezi de pe pozitii egale cu copacelul. Bucuria nu e data de contemplarea copacelului ci de comunicarea cu acesta, in timp ce va modelati unul pe altul.

Cineva mi-a spus ca daca musc pentru prima oara dintr-un fruct necunoscut, voi simti aceeasi dulceata pe care o stiam si inainte; dar daca am rabdarea sa ajung la sambure, fie imi voi rupe dintii, fie voi fi uimit de aromele sale.
Cred ca problema noastra, a vesticilor (ete bah ca suntem si noi vestici fata de cineva :rofl: e aceea ca fie ne multumim doar cu dulceata, fie ne rupem dintii.

Probabil ca am devenit patetic, dar mi se intampla des cand vorbesc despre bonsai la modul serios. :D
 

ario

Member
Acum o saptamana, intr-o seara linistita aflata sub semnul primaverii, primesc un mesaj de la un prieten, si un link.
Link-ul este al topicului de fata, iar mesajul exprima adanca uimire in fata unei astfel de dovezi de iubire. L-a impresionat atat de mult incat a simtit nevoia sa impartaseasca si cu altii aceasta experienta.
Sunt uneori semne care ne reamintesc ca viata se naste din iubire si ca trebuie sa speram pana in ultima clipa.
 

vali

Active Member
Moderator
Violeta, si eu imi duc dorul :) ...
Sunt tot pe-aici, dar destul de "prins" in ultima vreme. Chiar daca nu apuc sa scriu, va citesc frecvent.
 
Sus