De cate ori ma uit la aceasta planta am un sentiment de uimire si bucurie, pentru ca ii stiu povestea.
In urma cu un an, am udat-o prea mult. Tulpina incepuse sa putrezeasca de jos in sus. Pfuu, imi facusem reprosuri mari si am zis ca trebuie sa o salvez.
Mi-am dorit asta dar n-am crezut intr-o reusita.
Povestea incepe de 22.11.2009, cand am taiat varful neafectat si am pus-o in apa.
Pe 7 dec 2009,arata asa:
O luna mai tarziu, pe 06.01.2010, am observat primii rizomei:
Acestia au crescut si pe 20.02.2010 erau asa:

Planta nu facuse inca radacini. Eu mai speram.
Dar nu degeaba, pentru ca pe 1 aprilie 2010, avea deja primele "mustati":
Am mai lasat-o o perioada in apa, apoi am pus-o in ghiveci, am udat-o moderat, ea a crescut pana intr-o zi de sfarsit de octombrie cand am observat ca se formau primii bobocei.
Uimire, bucurie, satisfactie....si iat-o azi inflorita:
P.S. La ora asta am in gand persoana care mi-a daruit-o, asa ca ii multumesc de fiecare data cand dau cu ochii de floricica.
Promit sa revin cu o poza mai buna. Azi am fost prea ocupata sa o trec la sedinta foto.
Pe curand!