Protectia biodiversitatii

Marcela

Member
sicora fabian a spus:
Simplificand, selectia in folosul omului se numeste ameliorare.
Corect. Deci, daca am reusit sa clarificam termenii folositi, putem continua:

Este o activitate nu doar normala, ci chiar obligatorie pentru productie!
Nici n-am afirmat altceva.

Am facut insa o distinctie intre selectia artificiala benefica si selectia ne-naturala. Ca sa fiu mai clara, voi accentua aceasta diferenta afirmand ca este vorba de o selectie morala pe care o putem numi si ameliorare, deoarece ea duce in final la o imbunatatire reala a soiurilor supuse selectionarii si o selectie imorala, care urmareste doar indeplinirea unor criterii economice, de cele mai multe ori in detrimentul naturii.

Daca este clar ca selectarea unui soi de... sa zicem morcov... cu radacini foarte bogate in substante active este benefica, macar pentru consum, este mai putin clar de ce selectarea aceluiasi morcov ar putea fi imorala.
Aici intervin mai multe aspecte: unul este acela ca, pentru a fi cu adevarat un soi valoros, soiul obtinut trebuie sa fie apt sa supravietuiasca in conditiile in care a fost obtinut, fara sa fie nevoie de interventia "armamentului greu" aflat la dispozitia agriculturii moderne.
Daca soiul nou creat are o productie mirabolizanta, o culoare nemaipomenit de frumoasa, dar nu se poate cultiva fara a folosi ierbicide, pesticide, ingrasaminte cu nemiluite... ei bine, aceasta este calea cea mai grea de a fi productivi. Si cea mai nefericita.

Marcela :rose:
 

sicora fabian

Active Member
Da, a fost o perioada in care s-a pus accent doar pe capacitatea productiva a noilor soiuri, acum acum se imprima si rezistenta la factorii ecologici.
 

Marcela

Member
sicora fabian a spus:
Da, a fost o perioada in care s-a pus accent doar pe capacitatea productiva a noilor soiuri, acum acum se imprima si rezistenta la factorii ecologici.
A fost si mai este.
Se intampla mai multe fenomene. Unul, care decurge din faptul ca anumite soiuri se preteaza mai bine la cultivarea industriala, este fenomenul de renuntare soiurile traditionale. Cifrele sunt graitoare:

According to Washington State University, orchards across the country grew and sold over 735 different varieties of apple in the late 19th century. As of 2010, that number has dropped to less than 50. The Pacific Northwest has long been a staple area for apple production, and its many orchards, while not providing as much variety as they use to, still have many different apple varieties to offer.

Read more: Apple Varieties in the Pacific Northwest | eHow.com http://www.ehow.com/list_6740377_apple-varieties-pacific-northwest.html#ixzz15z1UIw1Y
Exemplul se refera la mere, dar scaderea varietatilor e la fel de rapida la oricare din plantele cultivate de om: orez, mazare, fasole, rosii etc.

Al doilea fenomen este cel al folosirii soiurilor hibride.
Hibrizii au fost cartea pe care s-a pariat cel mai mult in perioada de inceput a revolutiei verzi.
S-a contat pe fenomenul de heterozis, adica pe faptul ca hibrizii rezultati din incrucisarea a doua soiuri diferite au o vigoare si o productivitate mai mare decat parintii.

Asta suna bine, DAR, aici intervine alt aspect si anume acela ca hibrizii nu transmit aceste calitati si urmasilor lor. Cumperi anul acesta seminte de rosii sau porumb hibrid sau orice soi hibrid, ai o recolta bogata, dar la anul, daca nu poti cumpara alte seminte si te hotarasti sa le folosesti pe cele din prima recolta, rezulta un amestec de plante foarte diferite si s-ar putea sa obtii doar jumatate din recolta pe care ti-ar fi adus-o soiurile pure. Intre timp, semintele din vechile tale recolte nu prea mai sunt... cu putin noroc poate mai gasesti cateva in camara sau in hambar... dar, daca povesta cu cultivarea hibrizilor a durat mai mult de un an doi, e tare improbabil.
Si asa dispar soiuri intregi, pentru selectionarea carora au fost necesare generatii si generatii.

Un al treilea fenomen este cel al cultivarii organismeleor modificate genetic. Sunt multe controverse legate de organismele modificate genetic, dar nu doresc sa deschid acum o polemica in privinta lor. Spun doar ca existenta unor culturi cu OMG-uri in vecinatatea culturilor traditionale le pericliteaza pe acestea din urma, deoarece polenul poate ajunge pe plantele noastre astfel incat, fara sa vrem, anul urmator putem deveni cultivatori de OMG-uri si, bineinteles, tot ce a fost selectionat de laungul atator si atator generatii va fi spulberat de vant. Sau de albine.

Ce se intamapla mai departe? Plantele rezultate prin selectia imorala, contamineaza soiurile traditionale, astfel incat, in noua recolta obtinuta, vom avea seminte hibride in loc de soiuri pure. Iar aceste seminte hibride vor contine, poate, si caracteristici ce vor duce la o productie marita, dar si genele imorale, cele care sensibilizeaza planta si o fac incapabila sa reziste fara interventia in forta a omului.

Marcela :rose:
 

Marcela

Member
De obicei, incerc sa traduc textele pe care le postez, dar acum, datorita faptului ca nu pot incarca laptop-ul cat asa avea nevoie, voi face o exceptie:

These days it seems you can walk down any high street from Bristol to Inverness and see exactly the same shop fronts selling identical goods wherever you go. Its a cultural version of the loss of biodiversity and homogenisation that is happening with industrialised agriculture, and in the same way leads to the impoverishment of our experience and existence. Promoting local distinctiveness reminds each of us of our unique regional
heritage, whilst at the same time celebrates our cultural diversity...

Community Orchardsare living celebrations of local distinctivness. The National Apple Collection at Brogdaleincludes over 2200 apples of UK origin, yet in the shops only some 5 or 6 varieties are generally available. Granny Smiths and Golden Delicious, with a texture like cotton wool
and even less flavour can be bought anywhere, but what has happened to the Norfolk Biffen, the Chelmsford Wonder and Beauty Of Bath?As well as serving as a ‘bank’ to preserve the genetic resources of the region for a future when diversity and distinctiveness are once again valued over uniformity and supermarket blandness, such an orchard can be
a bridging point between the traditions of the past, the awakening environmental awareness of the present, and are perhaps a more appropriate mark of sustainability for the new millenium than some toxic, non renewable dome in an inaccessible part of London.
Am deschis acest topic din doua motive: intai ca semnal de alarma - ne pierdem soiurile traditionale si nici nu suntem constienti de asta,
in al doilea rand ca sa va semnalez amploarea acestui fenomen si masurile pe care unii oameni incearca sa le ia pentru a pastra mostenirea agri-culturala a umanitatii.

In foarte multe tari s-au infiintat banci de seminte. La nivelul cel mai simplu, aceste banci de seminte pot functiona ca depozite de seminte din cat mai multe soiuri traditionale.
Acest lucru, desi folositor, nu este suficient, deoarece simpla pastrare a seminteleor duce in timp la aparitia fenomenului de "fosilizare" a acestora.
Plantele, mai ales cele anuale, au nevoie de o succesiune continua, pentru a se putea adapta constant conditiilor de mediu in care sunt cultivate.

Nu ajunge sa pastram seminte de... sa zicem... fasole si le cultivam peste 10 ani, chiar daca ele ar fi pastrate in conditii ideale si ar germina intr-o proportie satisfacatoare, ele ar avea dezavantajul ca ar fi cultivate intr-un mediu relativ nou pentru ele. Practic, acesti 10 ani semintele "au dormit". In acesti 5 ani nu au "invatat" nimic. E posibil chiar, ca dupa acest somn prelungit, semintele noastre, chiar daca apartin unui soi dovedit foarte productiv in vremea in care era cultivat, sa dea o productie mai slaba decat a unui soi mai putin productiv, dar care in tot acest timp a fost cultivat, "a fost antrenat" a ramas in legatura cu pamantul.

Marcela :rose:
 

sicora fabian

Active Member
Daca un soi nu se mai cultiva, inseamna ca nu a mai fost nevoie de el (din varii motive)!
Daca un soi este competitiv, el se va cultiva in continuare. Cele care dispar, nu merita sa fie tinute in continuare intr-o banca de seminte, decat cel mult cativa ani! Cu bancile de gene este altceva; de la ele este nevoie de informatia genetica pentru ameliorare, inclusiv modificare genetica!
 

Marcela

Member
sicora fabian a spus:
Daca un soi nu se mai cultiva, inseamna ca nu a mai fost nevoie de el (din varii motive)!
Daca un soi este competitiv, el se va cultiva in continuare. Cele care dispar, nu merita sa fie tinute in continuare intr-o banca de seminte, decat cel mult cativa ani! Cu bancile de gene este altceva; de la ele este nevoie de informatia genetica pentru ameliorare, inclusiv modificare genetica!
Cele mai multe soiuri dispar din pricina legislatiei. Nu stiu cata lume stie, dar exista o lista a soiurilor acceptate pentru comercializare in UE si, probalbil, exista una si in S.U.A.
Ca un soi sa fie trecut in lista,trebuie platita o taxa. Care nu e deloc mica.
Ca fermier mic, trebuie sa fii foarte motivat ca sa platesti aceasta taxa pentru soiul tau. Cei mai multi renunta la soiurile lor si cultiva varietatile care sunt deja in lista.

La ce e bun un soi care dispare "din varii motive"?
De exemplu sa inlocuiasca soiurile imorale, atunci cand natura incepe sa-si impuna punctul de vedere:

Un [alt] fermier californian, Jack Anderson, s-a hotărât să facă şi el muncă de pionierat, numai că în altă direcţie. El era proprietarul unei ferme legumicole de mari proporţii, care a fost prima de acest gen din California unde s-a trecut la agricultur a biologică. La fel ca şi fraţii Lundberg, s-a văzut şi el înghesuit în situaţia fără ieşire în care ajunsese din cauza deversării de produse chimice în cantităţi din ce în ce mai mari şi cu rezultate din ce în ce mai proaste, aşa că s-a hotărât să încerce ultima soluţie, aceea a îngrăşămintelor naturale. Şi fireşte că, necunoscând nimic din tehnica absolut diferită pe care o presupune folosirea acestora, s-a văzut şi el în faţa unor dificultăţi pe care însă s-a îndârjit să le învingă. În primul rând îl obseda faptul că, din cate se vorbeau, alţi fermieri, plantatori de porumb, de orez sau de cereale păioase, scăpaseră de dăunători nu prin chimicalele pe care le folosea şi el din belşug, ci tocmai prin îngrijirea naturală a solului. Iar Jack Anderson era ruinat tocmai de armatele nesfârşite de viermişori care îi atacau tomatele tocmai când acestea dădeau în pârg şi în felul acesta le făceau nevandabile: nici o fabrică de conserve nu aceptă tomate cu mai mult de doi la sută degradat, şi încă şi atunci cu penalizări severe la preţul de achiziţie. Iar roşiile bietului Anderson erau atacate în proporţie uneori de peste treizeci la sută! Să sorteze zeci şi sute de mii de kilograme îi era imposibil şi să plătească mână de lucru pentru operaţia asta însemna nebunie curată, ar fi însemnat să plătească de două-trei ori valoarea întregii recolte, considerând că toată ar fi fost numai de primă calitate. Fermierii din localitate erau şi ei chinuiţi de acelaşi neajuns şi încercau să se salveze mărind de la an la an doza de insecticid, însa foarte rar ajungeau să atingă acel doi la sută la care visau din primăvară până când roşiile dădeau în pârg şi nenorocirea venea pe capetele lor.
Ambiţiosul Anderson îşi spuse că trebuia să înceapă lupta folosindu-se de două arme în acelaşi timp: să planteze un soi de tomate cu productivitate mult mai redusă, e drept, dar la care observase că degradările nu survin la cele culese înainte de sfârşitul lui august, şi să renunţe la chimicale, îngrăşând pământul cu compost. Lucru uluitor, soiul evitat de toţi fermierii pentru randamentul lui slab dădu o recoltă dublă faţă de cele dinainte, iar procentul de degradare era de unu la suta, fara nici un tratament chimic! Bineînţeles că asta îi puse pe jar pe toţi legumicultorii din zonă, care se apucară de zor să facă rost de compost natural şi să-şi îngraşe terenurile, introducând soiul care se dovedise mai rezistent şi renunţând la tratarea chimică a culturilor lor, astfel încât s-a ajuns în situaţia paradoxală în care fabricile de conserve să nu poată face faţă ofertei de marfă de excelentă calitate prezentate pe întrecute de fermierii care cu câţiva ani în urmă îşi priveau cu jale tomatele degradate şi intrate în putrefacţie, încă înainte de a fi culese.
(Viata secreta a plantelor - Peter Tompkins si Cristopher Bird)

Marcela :rose:
 

sicora fabian

Active Member
Este o simpla problema de management.
Alegerea soiurilor se face in functie de anumite criterii, alese de cultivator.
As fi curios daca ai gasi anul cand s-a intamplat povestea ta. Cred ca prin '70!
 

Marcela

Member
sicora fabian a spus:
Este o simpla problema de management.
E mai mult decat atat. In primul rand e o chestiune de prevedere. Asa cum soiul considerat mai slab s-a dovedit util in final, asa si soiurile care dispar cu atat repeziciune astazi ar fi putut fi utile candva. Mai ales in contitiile schimbarilor climatice actuale.

Alegerea soiurilor se face in functie de anumite criterii, alese de cultivator.
Corect, dar pentru a putea alege trebuie sa ai din ce.
La ora actuala, numarul soiurilor disponibile sunt din ce in ce mai putine. Soiurile salvate de cei implicati (cele pastrate in bancile de seminte) sunt soiuri pe care in foarte multe tari legislatia nu le mai aproba pentru comercializare. Le poti cultiva (inca mai avem atata libertate) dar numai pentru uzul propriu. Daca iesi cu ele pe piata incalci legea...

As fi curios daca ai gasi anul cand s-a intamplat povestea ta. Cred ca prin '70!
Cred, dar ca exemplu este valabil.

Marcela :rose:
 
Sus