Un alt mod de a gradinari
Gradinile ecologice - citat din Gradina Gaiei, de Toby Hemenway:
[...] aceste grădini nu sunt doar un amestec întâmplător de stiluri diferite de grădinărit. Ele îşi iau „instrucţiunile de funcţionare” din modul în care lucrează natura. Unele din aceste grădini arată ca nişte peisaje naturale, dar acest asemanarea merge mult mai departe decât o simplă asemanare aparentă. Am văzut grădini cultivate cu plante native care necesită munţi de fertilizatori pentru a supravieţui într-un sol nepotrivit, plus râuri de ierbicide pentru a putea concura cu ierburile viguroase şi cu buruienile care vor fi fericite să înăbuşe plantele alese, firave şi cu creştere înceată. Acesta este cel mai greu mod de a fi „natural”. O grădină ecologică nu numai că arată, dar şi funcţionează ca în natură. Şi face acest lucru prin formarea unor conexiuni puternice între plante, viaţă din sol, insecte plus alte animale benefice şi grădinar, pentru a ţese o reţea naturală viguroasă. Fiecare organism este în legătură cu multe altele. Această interconectare este cea care dă puterea naturală. Gândiţi-vă la o reţea de pe net: tăiaţi (întrerupeţi) o legătură, dar netul va funţiona în continuare, deoarece toate celelalte legături îl menţin funcţional.
Nimic în natură nu are doar un rol, nu face doar un singur lucru. Această multitudine de roluri, în care fiecare piesă multiplu conectată joacă mai multe roluri, este o altă calitate care distinge o grădină ecologică de alte tipuri de grădini. În grădinile tipice, majoritatea elementelor sunt plănuite pentru a servi unui singur scop. Un copac este ales pentru umbră, un tufiş pentru fructele sale, un grilaj pentru a dirija viţa de vie... Dar, prin planificarea unei grădini în aşa fel încât fiecare piesă să joace toate rolurile de care e capabilă, nu numai că grădinarul poate să lase natura să facă mare parte din muncă, dar şi grădina mai puţin expusă la probleme, devenind o grădină mai bogată, luxuriantă.
De exemplu, copacul pentru umbră. N-ar putea, de asemenea, să ofere nuci sau altă hrană, atât pentru oameni cât şi pentru animalele sălbatice şi, poate, să atragă insectele polenizatoare care să ajute la sporirea producţiei de fructe? Plus, frunzele copacilor vor stoca apa de ploaie, vor filtra praful din aer, vor îmbogăţi solul atunci când vor cădea. Un astfel de copac îndeplineşte deja aproape 15 roluri diferite. Noi trebuie doar sa conectăm aceste „activităţi” cu alte părţi ale grădinii care au nevoie de ele. Asta înseamnă mai puţină muncă pentru noi şi mai multă sănătate pentru grădină.
Viţa de vie, de exemplu, poate fi dirijată ca boltă, pentru a umbri o terasă prea însorită sau partea de sud prea călduroasă a casei; fie ca e vorba de o terasă sau de o clădire, acest lucru va scădea temperatura în zilele călduroase şi va oferi fructe norocoşilor ce se vor odihni la umbra ei. „Piesele” sunt deja acolo, gata pregătite, aşteptând. Noi trebuie doar să le conectăm între ele, folosind minunatele interconexiuni din natură ca model.
Această conectivitate merge în două sensuri. În natură, nu numai că fiecare piesă poate juca multe roluri, dar şi fiecare rol poate fi asigurat de mai mulţi participanţi. De exemplu, fiecare insectă dăunatoare dintr-un habitat natural este vânată de o armată flămândă de prădători naturali. Dacă un prădător, sau chiar o întreagă specie eşuează în îndepărtarea insectei dăunatoare, se vor găsi mereu alţii gata să preia acest rol. Această redundanţă micşorează riscul eşecului. Deci, din această perspectivă, privind înapoi la copacul nostru singuratic care ne oferă umbră, nu plantaţi doar unul, plantaţi un grup de copaci diferiţi (din diferite varietăţi). Dacă unul creşte încet, sau nu are frunziş des, ceilalţi sunt acolo pentru a-l completa. Combinaţia lor vă va oferi umbră pe o perioadă mai lungă decât ar fi oferit unul singur. Vedeţi sinergia? Continuând pe acelaşi ton, la baza boltei de viţă puteţi planta o clematită, pentru a aduce culoare, o iasomie pentru mireasmă, sau nişte fasole, pentru a mări (şi diversifica) recolta.
Iată încă un exemplu despre cum conectivitatea poate face grădinile mai naturale şi, deasemnea, poate economisi munca.
Căprioarele sunt o mare problemă pentru mine, distrugând aproape orice plantă neprotejată. Ele au călcat în picioare o parte din grădina mea spre sud-vest. Aşa că am plasat un zid curb de protecţie pe aceea parte a proprietăţii, pentru a îndepărta căprioarele de alte plante care le-ar fi putut parea atrăgătoare. Acest zid este parţial alcătuit din câţiva arbuşti nativi care deja creşteau acolo - oceanspray (Holodiscus discolor), maceşi, o manzanita solitara. Dar am ales şi alte câteva specii pretabile pentru garduri vii pentru a atinge mai multe scopuri. Am plantat bush cherries,
Manchurian apricots, coacaze şi alte specii sălbatice,inclusiv pruni sălbatici cu spini şi agrise pentru a îndeparta căprioarele. Dar, în interiorul acestui gard viu – de partea mea – pe unele din aceste plante am altoit varietăţi domestice de fructe. Cireşele sălbatice au cateva ramuri de cireşe cultivate pe ele iar pe tufişurile de caise şi prune salbatice cresc lastari asortaţi cu prune asiatice delicioase. Acest gard viu hranitor, va hrăni atat căprioarele cât şi pe mine.
Am conectat acest gard viu şi cu alte cicluri naturale. Este o distanţă destul de mare de la casa mea până la el, aşa ca am obosit repede să car fertilizatori sau să întind furtunul pentru a uda. Aşa că am plantat nişte trifoi roşu şi doi arbuşti – mazarea siberiana (Caragana arborescens) si buffaloberry (Shepherdia argentea) – în acest gard, pentru a aduce azot solului. Apoi, am semanat câteva varietăţi de plante cu rădacini adânci, de ex. cicoare, coada şoricelului, hrean japonez? daikon care împing nutrienţii din sol la suprafaţa şi îi depozitează la suprafaţă odată cu căderea frunzelor. Aceste plante vor mări solul fertil în mod natural. Am vrut să economisesc apa, aşa că am plantat plante producătoare de mulci, cum ar fi comfrey şi cardoon – un fel de anghinare cu frunze subţiri. Le-am tăiat frunzele periodic şi le-am lăsat pe pământ, pentru a crea un strat de mulci care să păstreze umiditatea în sol sub gardul viu. În zilele secetoase din sezonul uscat specific părţii de sud al Oregonului, este încă nevoie de ceva irigaţii, dar plantele pentru mulcit au salvat o cantitate însemnată de apă. Iar acum, primavara, pare să promită o recoltă bogată de prune.
Natura are multă largheţe şi, cu puţină ingeniozitate şi cu o schimbare a modului de a privi lucrurile, un grădinar poate trece multă din munca sa acestui partener binevoitor.Natura poate fi aliatul grădinarului. Încă suntem tributari vestigiilor unor timpuri în care oamenii priveau natura ca pe un inamic sau pe ceva care trebuie cucerit sau restrâns. Spuneţi unui grădinar cuvântul “insectă” şi, aproape întotdeauna acesta se va gândi la o pacoste care ciopârţeşte plantele, le suge seva, făcându-le frunzele fărâme şi distrugând fructele. Totuşi, marea majoritate – 90 procente sau chiar mai mult – a tuturor insectelor sunt folositoare sau măcar inofensive. O populaţie diversificată şi echilibrată de insecte în grădină înseamnă o polenizare bună, o mulţime de fructe şi un control rapid şi nontoxic al răspândirii bolilor, ţinute sub control de insectele prădătoare. Avem nevoie de insecte în grădină. Fără ele, sarcinile noastre ar fi copleşitoare, de exemlu polenizarea manuală a fiecărei inflorescenţe, sau măcinarea manuală a frunzelor căzute pentru compost.
Şi la fel ar fi pentru toate ceilalţi cetăţeni ai regatului vieţii. Nu numai că insectele, păsările, mamiferele şi microbii sunt parteneri esenţiali în fiecare tip de grădină dar, cu un desingn inteligent, ele pot lucra împreună cu noi pentru a ne uşura munca şi maximiza frumuseţea, sănătătatea şi productivitatea grădinilor noastre.
) intr-un biotop in care nu exista sau nu exista suficienti "adversari" naturali 
Nu dispare ceva fara sa ii ia locul altceva. E gresit sa ne rezumam numai la un teren de 12ha, nu vi se pare? Restul planetei nu are de suferit daca pe malul unui rau din Romania cresc ceva salcami, ce naiba 
