Privind spre viata

sicora fabian

Active Member
Da, credinta nu este un hobby si religia nu este o placere, insa Edel a subliniat ca face o comparatie "metaforica", asa ca . . . a scapat! :rofl:
Chestia ca religiile (implicit credinta) au aparut pentru a putea supune mai usor popoarele am auzit-o prima data pe vremea comunistilor si am crezut atat de mult in aceasta idee incat si acum parca este un reper . . .
 

Blitz

Active Member
Edel, nu vreau sa incing nicicum spiritele- dar termenul potrivit este pentrul religia Muntilor - "rauhe Schale, weicher Kern" (traducere libera: scortos pe din-afara, dar suflet bland).

Eu nu sunt vreo credicioasa :oops: , dar de fiecare data cand ajung pe Semenic-ul meu drag, simt ca sunt f.f.f. aproape de Divinitate :oops:

Si de cate ori am vreo problema mai dificila de "digerat", o iau cu mine acolo cu rugamintea" Gozna, Semenic, Nedeia, poate aveti vreo povata si pentru mine" :oops:
 

Gabiuta

Well-Known Member
Moderator
sicora fabian a spus:
Chestia ca religiile (implicit credinta) au aparut pentru a putea supune mai usor popoarele am auzit-o prima data pe vremea comunistilor si am crezut atat de mult in aceasta idee incat si acum parca este un reper . . .
Ca religia A FOST FOLOSITA (atentie deci!) de-a lungul istoriei pentru asa ceva este indubitabil.
 
scuze edel....fiind la serviciu n-am citit chiar tot si n-am vrut sa supar pe nimeni,iar ca metafora accept naratiunea ta........doar ca metafora :) :rofl:
intr-adevar religia a fost cea care a tinut in frau omenirea ....fiecare dintre noi avem nevoie sa credem in ceva ,sa stim ca exista cineva care ne asculta si la bine si la rau,fara sa ne critice,fara sa ne certe...
Viata...ne este data ca un rol...suntem actori si jucam dupa scenariul facut dinainte de a ne naste...eu sunt sigura ca tot ce ni se intampla in viata,ni se intampla cu un scop(am exemplu propria-mi experienta de viata)...
In aceasta lume,nepasarea fata de lucrurile adevarate si importante e infinita.
Uitam sa le spunem parintilor in fiecare zi cat de mult ii iubim,uitam de multe ori aniversarea bunicii ,uitam ce copii minunati avem si ce partener extraordinar de viata ne sta alaturi...
Cand sufletul se departeaza de Dumnezeu numai durerea pierderii celor dragi il aduce inapoi.Si atunci plange cu lacrimi de jale,plange cu lacrimi de pocainta adevarata.
Iubirea e totuil.Iubirea e Dumnezeu,iubirea e mama si tatal si copii si lumea asta care traieste in uitare.
 
Sus