Privind spre viata

popgeo

Well-Known Member
Membru staff
Moderator
Pai hai lamureste obiectiivul mai general.. ca inca nu m-am lamurit. Doresti o discutie despre care teme in legatura cu viatza... ?

Rolul ei ? ce amprenta lasa ea asupra sufletului/spiritului ? repercursiunile ei ? Intelzesurile ascunse ?

Da-mi citeva directii... poate lamurim mai multe aspecte...
 

Marcela

Member
Viata precede materia si nu invers

"La inceput era Cuvantul"... credinciosi sau necredinciosi, toti stim acest citat.

Si, bineinteles, ca el nu are nici un sens daca esti ateu. Sau "materialist-stiintific" - ca sa folosesc o sintagma tare al naibii de adanc inradacinata...
Si pare chiar logic, ca sa fie cuvant, trebuie sa fie cineva care sa il pronunte, nu? Deci, logic, totul e un mare non-sens...

Si, totusi, eu afirm cu toata taria ca la inceput a fost Cuvantul. Pentru ca Biblia, asa cum a ajuns ea la noi, e rezultatul multor traduceri repetate. Si termenul folosit pentru "cuvant" s-ar fi putut traduce si prin "sunet" sau "muzica".
La inceput era Muzica. Muzica divina. Muzica astrala. La inceput, nu era materie. Deloc. Doar armoniile astrale pe care acum nu le mai percepem.
Toata lumea a fost armonie. Spirit. O lume spirituala, in care materia nu avea inca aceasta componenta "grea", componenta fizica.

Ceea ce cunoastem acum drept "caderea in pacat" a fost primul sunet dizarmonic, primele tonuri care erau in dezacord cu muzica divina. Si termenul de "cadere" vorbeste literalmente despre o cadere, o ingreunare, un fenomen care a determinat precipitarea materiei si formarea lumii fizice. Ca fizicienii vorbesc despre Bing-bang, treaba lor, asta nu contrazice cu nimic Biblia. Cel mult poti spune ca acea cadere s-a manifestat in lumea fizica in formare prin fenomenul denumit de fizicieni drept Bing-bang.

In Biblie spune ca atunci a intrat moartea in lume. Alt non-sens pentru un ateu. Ca doar moarte exista inainte de aparitia omului. Cate organisme, de la cele unicelulare pana la cele de dimensiuni gigantice - cum ar fi dinozaurii - nu si-au trait traiul si apoi murit pe acest pamant pana la aparitia fizica a omului!
Si iar trebuie sa cauti si sa intelegi ca timpul divin nu se masoara la fel cu cel uman. Desi in Biblie e scris si asta, negru pe alb: "ca o zi înaintea Domnului este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi“ (II Petru 3, 8 )".

Deci, inca o data, viata precede materia si nu invers.

Intreaga lume fizica este cladita pe fundamente spirituale si nu invers.

Cu respect, Marcela. :rose:
 

Edelweiss

Active Member
Ziceam ca nu mai continui. In fine, nu e numai treaba lor ce cred fizicienii...importanta e concluzia: legile fizicii explica tot, cu dovezi. Nu se poate produce un sunet din nimic :wink: Ce credem noi e alta treaba.

Topicul acesta a fost deschis de mine, in urma fotografiei unui uliu in colivie, a carui privire m-a impresionat. Topicul a fost sters de catre Popgeo, la rugamintea mea. De ce a sters numai jumatate, nu stiu. :nu stiu:
 

sicora fabian

Active Member
:rofl: Multa nedumerire ati starnit stergand doar continutul, nu si topicul.
Si ce titlu extrem de cuprinzator ai gasit! :clap:
Insa Marcela are dreptate, voi muta aici multe din postarile de la "biodiversitate"!
Gratie lui Edel!
 

sicora fabian

Active Member
Continuandu-ti ideea, Marcela, deci tu vrei sa spui ca exista viata spirituala unde nu era nimic! Adica inainte de Big-bang?
Adica inca inainte de a se forma atmosfera, circulau suflete pe Terra?
Mai intai trebuie sa spun ca eu cred in Dumnezeu, cred ca si-a trimis Fiul pe Pamant pentru a lua asupra Lui pacatele noastre,cred in dualitatea suflet-trup, dar nu cred in viata de Apoi, inviere, Rai, Iad, suflete in afara corpului.
Cred ca stiinta nu detine adevarul absolut si ca noile descoperiri revolutioneaza cunostintele vechi, dar fizica lucreaza cu elemente palpabile, explica fenomenele si le dovedesc!
Ai spus ca viata precede materia. Probabil sunt foarte materialist, caci din punctul meu de vedere, viata inseamna materie! :?
 

Edelweiss

Active Member
Biblia este un manual de buna purtare, asa cum este Odiseea lui Homer, un manual pentru conducatori.
Credinta este pentru suflet. De aceea nu insist pe tema asta, sa nu se simta cineva jignit. Daca e sa vorbim despre dovezi, nu sunt decat cele fizice.
 

Marcela

Member
Edelweiss a spus:
Biblia este un manual de buna purtare, asa cum este Odiseea lui Homer, un manual pentru conducatori.
Biblia nu este doar un manual de buna purtare, dar nu vreau sa pornesc alta controversa pe acest subiect. Doar trebuie sa spun ca voi face din cand in cand referire la cele scrise in ea, abordandu-le dintr-un punct de vedere mai putin discutat.

Acum, revenind la dovezi,
Daca e sa vorbim despre dovezi, nu sunt decat cele fizice.
ajungem din nou la aceeasi dilema. Fizica e o stiinta. Studiaza doar o parte din ceea ce exista in lumea aceasta. Fizica insasi, este o parte a naturii, face parte dintr-un intreg si se integreaza in acesta. Cum poate o parte dintr-un intreg, oricare ar fi acea parte si oricare ar fi acel intreg sa demonstreze ca intregul (sau, ma rog, celelalte parti din acel intreg) nu exista?

Ca si cum, observand doar o frunza dintr-un copac si concentrandu-te doar asupra ei, ai ajunge la concluzia ca studiul frunzei demonstreaza ca nu exista nici un copac...

Marcela :rose:
 

Marcela

Member
sicora fabian a spus:
Continuandu-ti ideea, Marcela, deci tu vrei sa spui ca exista viata spirituala unde nu era nimic! Adica inainte de Big-bang?
Adica inca inainte de a se forma atmosfera, circulau suflete pe Terra?
Mai intai trebuie sa spun ca eu cred in Dumnezeu, cred ca si-a trimis Fiul pe Pamant pentru a lua asupra Lui pacatele noastre,cred in dualitatea suflet-trup, dar nu cred in viata de Apoi, inviere, Rai, Iad, suflete in afara corpului.
Cred ca stiinta nu detine adevarul absolut si ca noile descoperiri revolutioneaza cunostintele vechi, dar fizica lucreaza cu elemente palpabile, explica fenomenele si le dovedesc!
Ai spus ca viata precede materia. Probabil sunt foarte materialist, caci din punctul meu de vedere, viata inseamna materie! :?
:D
In primul rand, trebuie sa spun ca viata spirituala si viata fizica ne apar doar noua separate. De ce? In primul rand datorita limitarilor noastre fizice, apoi datorita faptului ca, in timpul vietii noastre fizice, noi trebuie sa evoluam spiritual in lumea fizica, folosind conditiile lumii fizice. Ca un geam-oglinda:
Din partea noastra, a oamenilor, nu prea se vede nimic in lumea spirituala.
Din partea cealalta, adica din partea spirituala, se vede clar in lumea fizica. Iar fiintele spirituale ne insotesc mereu in viata noastra de zi cu zi.

Acum, ca sa continui ideea, ceea ce spun este ca omul a vietuit o perioada ca spirit, in lumea spirituala. Si tot in lumea spirituala au trait si spiritele care domina lumea vie, animala si vegetala. De aceea este si mentionat in Biblie ca moartea a patruns in lume dupa caderea in pacat. Moartea nu isi avea rostul intre fiintele sprituale. Odata cu caderea in pacat, s-a precipitat partea fizica a lumii. Si atunci a fost nevoie si de moarte.
Pentru ca se forma o noua lume.

Marcela :rose:
 

Edelweiss

Active Member
Marcela, atunci spune-mi tu ce e Biblia, ca eu nu stiu.
O singura observatie: fizica nu studiaza ci demonstreaza. Legile ei de functionare a Universului exclud un Dzeu sau orice alta entitate inchipuita. Ca universul cu tot ce cuprinde el sa se nasca si sa evolueze, nu are nevoie de Dzeu.
Oamenii au nevoie de el. Atat.
 

Edelweiss

Active Member
Cam asa, Oana.
Eu pe D-zeu il simt ca pe acea forta (probabil fizica) care a facut posibil sa fie totul cum cunoastem azi. Acea forta functioneaza si azi si va functiona cat timp va tine universul. De undeva a inceput, ceva l-a facut sa miste si acel "ceva" il simt ca "D-zeu" ca sa nu supar lumea. Si Lui ii multumim pentru posibilitatea asta.
In rest, nu pot crede ceea ce nu poate fi crezut. Asa sunt eu, Toma Necredinciosul. Imi trebuie o dovada. Daca iei Biblia si o interpretezi popeste, nu pricepi nimic. Ok, sunt persoane care cred :D E dreptul lor, fara sa ma amestec eu sau sa consider lucrul asta ceva rau sau in alt fel.

Dar daca e vorba de dovezi, o sa vezi ca tocmai persoanele care cred cu adevarat, nu pot da o singura dovada fie logica cu atat mai putin palpabila.
Tot vorbim de mituri si alte chestii de credinta. As fi si eu curios parerea celor care cred cu adevarat despre cateva lucruri:
-ce reprezinta cele 10 porunci, altceva decat un manual de buna purtare si Biblia in sine o istorie a omenirii, o filozofie de viata
-o explicatie a manuscriselor de la Marea Moarta
-legenda Sodomei si Gomorei
-picturile rupestre
-legendele popoarelor stravechi
-explicatia credibila din punct de vedere biblic a faptului ca omul e singura fiinta de pe fata pamantului care are 46 de cromozomi acrocentrici si nu 48 ca restul vietuitoarelor
-semizeii din antichitate si pasajele uluitoiare din Rigveda si Mahabharata, poemele hinduse

E de ajuns, ma opresc aici. Nu mai spun nimic. Astept o dovada, o tema de discutie...dar discutie, nu accept dictonul "crede si nu cerceta". :D
 

sicora fabian

Active Member
anasstasia a spus:
Edelweiss a spus:
Ca universul cu tot ce cuprinde el sa se nasca si sa evolueze, nu are nevoie de Dzeu.
Oamenii au nevoie de el. Atat.
Ai expus lucrurile exact asa cum le simt si eu, Edel.
Anasstasia, ai extras un paragraf din postarea lui Edel si l-ai tratat ca desinestatator. Ce ai spus tu este blasfemie (parca asa se numeste). Eu am inteles ca el crede in Dumnezeu, dar ca este convins ca viata este guvernata de legile fizicii.
Adica un mar cade din cauza atractiei gravitationale, nu pentru ca si-a cerut voie si i s-a spus sa cada "in jos".
Sau am inteles eu gresit? :?
 

Edelweiss

Active Member
Da, cred in D-zeu asa cum am spus.
Daca ar fi blasfemie...dar nu e. Oana a inteles exact ceea ce am spus :oops: Universul nu are nevoie de D-zeu. Noi oamenii da. De ce? Pentru sufletul nostru, ca sa stim ca este ceva deasupra noastra. Cand oamenii cautau explicatii si nu gaseau raspunsul era "Zeul X e de vina"...
Faptul ca toate populatiile si culturile au zei, demonstreaza ca au aceasta nevoie. Daca nu ar fi o "zeitate atotputernica" lumea ar lua-o razna. Inchipuie-ti cum ar fi, Fabian, sa afli maine ca tot ce am invatat noi e gresit. Istoria omenirii, religie, fizica...tot ce stim noi. Cum ar fi sa aflam ca suntem un experiment :wink:
Tot ce tine de religie, Zei, Adam si Ewa etc, sunt simboluri. Unii le iau ca atare, altii ca mine isi pun intrebari...
 

Marcela

Member
Edelweiss a spus:
Marcela, atunci spune-mi tu ce e Biblia, ca eu nu stiu.
O singura observatie: fizica nu studiaza ci demonstreaza. Legile ei de functionare a Universului exclud un Dzeu sau orice alta entitate inchipuita. Ca universul cu tot ce cuprinde el sa se nasca si sa evolueze, nu are nevoie de Dzeu.
Oamenii au nevoie de el. Atat.
Nu inteleg si pace. Universul fizic este o forma de manifestare a Divinitatii. Treaba ta cum numesti aceasta Divinitate. Ca ii spui Iehova, ca ii spui Dumnezeu sau... Zamolxe, asta e mai putin important.

Mai departe, cine si pe cine exclude?

Oricum, asta e mai putin important. Nu trebuie neaparat sa inteleg eu cum impaci credinta in existenta lui Dumnezeu cu un univers care nu are nevoie de El.

Eu vreau sa fac doua lucruri: in primul rand sa multumesc pentru intelegere, pentru gestul de a lasa topicul despre biodiversitate si cel de permacultura curate prin mutarea discutiilor off-topic in alta parte. Multumesc.

Marcela :rose:
 

Marcela

Member
In al doilea rand, sa fac o mica clarificare.

Am spus si sustin ca viata precede materia si nu invers. Stiu ca ideea pare greu de inteles, de aceea trebuie sa adaug: spiritul precede si guverneaza materia.
Spiritul are legaturi cu lumea fizica, dar lumea sa, lumea spirituala este din cee in ce mai greu de vazut de oamenii actuali, foarte ancorati in aceasta lume fizica, pe care o cred singura existenta.
Pentru mine si probabil si pentru multi altii, lumea nu este deloc asa. In afara lumii fizice, care poate fi vazuta, pipaita, masurata, cantarita, mai exista o lume spirituala, extrem de complexa, cu multe nivele, cu alte reguli de organizare decat lumea fizica. Unii oameni o intuiesc mai usor, altii mai greu, altii deloc si, cu certitudine, nu poate fi masurata, cantarita, pipaita, datata cu carbon radioactiv sau radiografiata...

In aceasta lume spirituala isi au locul lor (pe diferite nivele, bineinteles) multe fiinte spirituale, ingeri, spirite ale pamantului, nimfe, deve... este o intreaga ierarhie spirituala, fiecare spirit cu rolul lui.
Au fost acolo inainte de aparitia fizica a omului si sunt si acum...

Marul cade din pom datorita gravitatiei, dar asta nu impiedica spiritele lumii vegetale sa existe si sa aiba grija de plante... Sunt doua lumi diferite, care coexista fara sa se nege una pe alta.

Acesta este modul in care ma apropii eu de natura, de plante, de apa, de animale. Nu-mi pasa de "corectitudinea" stiintifica.
Stiu si simt ca plantele mele se bucura cand le mangai si le vorbesc si nu trebuie sa ma simt nici ridicola nici vinovata pentru asta.

Cat despre dovezi...
Iar revin la o pilda:
Doi prieteni, unul credincios si unul ateu stateau la o masa, cu cate o ceasca de cafea in fata si discutau despre Dumnezeu.
- Da-mi voie sa nu te cred, ii spunea ateul primului. Ce dovezi ai tu ca Dumnezeu exista si se manisfesta in tot ce este in lume? L-ai vazut vreodata?
- Nu, raspunse credinciosul.
- Atunci cum poti sa crezi fara sa il vezi?
- Dar tu cum stii ca in cafeaua ta exista zahar? intreba credinciosul.
- Cum adica cum pot sa stiu? Doar il simt, ii simt dulceata! raspunse ateul.
- La fel si eu, zambi celalalt. Ii simt dulceata!
Marcela :rose:
 

Edelweiss

Active Member
Daca zici tu :oops:
Iti propun o METAFORA A VIETII... ca sa nu intelegi gresit :oops:

De ceva vreme mi-am facut profil pe Facebook, un alt mod de a comunica cu cativa prieteni si
cunostinte despre pasiunea noastra comuna. Zilele trecute, navigand printre pagini, am dat de un
grup extrem de interesant. "Manifestul", care reuneste 306 membri, se numeşte "Ten Reasons why
Alpinism is a Religion". Nu incape nicio indoiala, este vorba despre un adevarat "program".

Alpinismul este o religie? Fara indoiala. Tainele sale sunt accesibile oricui. Dar a le cunoaste
presupune o progresiune in mai multe etape, mereu sub indrumarea ghidului. Precum intrarea in viata, initierea in ale alpinismului incepe intotdeauna la fel.


Botezul
A deveni alpinist nu este ceva ce poţi face oricum. Trebuie sa fii botezat. Pentru fiecare dintre noi exista un punct de cotitura, ceva nou si indraznet care marcheaza tranzitia dintre drumetul ambiţios si alpinistul.
Acest punct poate fi creasta sudica pe Magura Codlei (1292m), Custura Saratii sau o zi salbatica pe versantul nordic al muntelui Ben Nevis (1344 m) in plina iarna. Insă un lucru este cert: de acum incolo nu vei mai fi niciodata acelasi. Acum esti unul de-al nostru!

Calea
Multe religii vorbesc metaforic despre o "cale" pe care sa o urmezi in viata, pentru a ajunge la viata de apoi (fiecare religie cu versiunea sa). Acelasi lucru este valabil si pentru alpinism. Dupa ce botezul eroic ti-a schimbat defintiv viata, trebuie sa te testezi in permanenta - sa urci mai mult, pe trasee mai grele. Vei trai momente importante precum prima ascensiune hibernala, prima tura de mai multe zile sau prima ascensiune alpina. Singura diferenta dintre alpinism si religie este ca nu exista un tel comun, Paradisul de exemplu. Fiecare alpinist are propriul sau tel, Paradisul sau - de obicei unul care nu implica moartea.
Cum ajungi in Paradis/Rai? Calea te invata sa fii onest, iubitor, sa privesti totul cu sufletul si nu cu ochii. Odata gasit motivul (dragostea?) ...calea te invata cum sa pastrezi aceasta dragoste. In definitiv, de ce urcam? Pe de o parte suntem mai aproape de Dzeu, pe de alta parte ne cautam pe noi insine! Gasit raspunsul, este o realizare. Ne-am gasit drumul in viata, sensul existentei noastre si nu traim degeaba. Cati altii reusesc acest lucru?


Carti sacre
Majoritatea religiilor au una sau mai multe carti sacre acceptate. Alpinismul are nenumarate, scrise de catre "profeti", deoarece credinta noastra este cuprinzătoare si variata. De la colectia "Sfaturi pentru drumetie" sau “Meine Berge” la clasica "Glace, neige et rock", cartile sacre ale alpinismului ar putea umple o intreaga incapere.

Identitatea culturala
Sa nu ne amagim: alpinistii sunt o adunatura ciudata, cu propriile lor obiceiuri, uniforme (Gore-Tex si bocanci), un mod ciudat de exprimare ("Frate, fisura asta a fost beton!") si, mai ales, o viziune ciudata asupra vietii. Alpinistii au tendinta de a fi neglijenti si extrovertiti (cei tineri) sau tacuti, aspri si barbosi (cei batrani). Sunt incredibil de duri, in general masochisti cat cuprinde si se bucura de lucruri la care o fiinta umana in toate mintile nici nu s-ar gandi. In schimb, au un suflet de floare. Pe scurt, alpinistii sunt nebuni si se mai si bucura de acest lucru. De asemenea, ei stiu ca sunt diferiti de restul lumii.


Biserica si clerul
Adevaratele noastre locasuri de cult sunt munţii pe care-i iubim, insa aproape fiecare oras din tara are un mic avanpost al alpinismului, un fel de "biserica", unde se pot aduna entuziastii. Aceste locuri sunt cunoscute sub numele de magazine care comercializează echipament de munte, ale caror interioare sunt impodobite cu saci de dormit, corturi, geci rezistente la apa, precum si tulburator de multe gramezi de instrumente ascutite, din metal lucios, care ii ingrijoreaza pe neinitiati.

Ingeri
Uneori, pe munte, alpinistilor li se pot intampla lucruri rele - chiar si credincioşilor. Acesta este modul in care muntele ne spune ca am pacatuit - in principal pentru ca nu am avut grija unde am pus picioarele. Dar fii fara teama: ingerii vegheaza asupra noastra. Ei sosesc in carele lor de lupta, ce aparţin Forţelor Aeriene si ne transporta in siguranta catre o ceasca de ceai fierbinte si o patura calduroasa. Iar acesti ingeri binevoitori sunt cunoscuţi sub numele de salvatori montani voluntari, care se bucura de orice donatie, multumim frumos. Fii generos!

Sfinti
Majoritatea religiilor au sfinti, iar alpinismul nu este o exceptie. Nume precum Walter Bonatti, René Desmaison sau Doug Scott sunt pronuntate soptit, de obicei referitor la realizarile lor uimitoare in numele credintei. Acesti oameni si-au testat aptitudinile in mediile montane cele mai dure din lume si au iesit invingatori.

Martiri
Eroii nostri, sfintii alpinismului, nu scapa intotdeauna cu viata. Unii dintre ei devin si mai celebri după ce fac sacrificiul suprem, in numele religiei lor, devenind martiri. George Mallory a captivat generaţii intregi nu doar prin incredibila sa ambitie si pofta de viata, ci si prin destinul sau tragic pe
Everest.

Experienţe religioase
Nicio religie nu ar fi completa fara promisiuni referitoare la infaptuirea de miracole si fara experiente religioase. Acestea sunt de obicei traite dupa atingerea varfurilor, clipe în care mintea ti se limpezeste, iar tu te apropii incă putin de sensul vietii.

Reusita, teama si durere. Muntele este o metafora reala a existentei noastre ca fiinte umane. Exista cateva momente rare in care simtim acest lucru si in care învatam mai mult despre noi insine. In multe privinte, muntele este o oglinda a caracterului nostru. As spune ca asta intrece miracolul hrănirii unei multimi cu paine si peste.

Dumnezeu
Alpinismul nu are niciun Dumnezeu, dar are ceva la fel de puternic: munţii şi tot ceea ce acestia inseamna pentru noi. In acelasi mod in care Dumnezeu ar putea insemna lucruri diferite pentru oameni diferiti, la fel fiecare gaseste muntelui propriul sau sens. Un astfel de credincios este unul adevarat...nu poti fi credincios fara sa fii si practicant. Si odata ce devii un adevarat credincios, vei ramane asa pentru totdeauna.

AMIN!
 
as face un comentariu mai vast pe aceasta tema,dar netul meu de acasa imi face probleme,asa ca scriu cateva randuri de la serviciu......
nu stiu daca este corect ca pasiunile noastre sa le ridicam la rang atat de inalt cum este credinta in Dumnezeu.Sunt ortodoxa,cred in religia mea si incerc de multe ori sa fiu un om a lui Dumnezeu,asta neinsemnand ca stau numai in biserici....
imi pare rau ca nu pot continua.....dar cu prima ocazie ma desfasor... :) :rofl:
 
Sus