Poveste de iarna!

aleynad

Active Member
Moderator
Va amintiti o intamplare amuzanta sau induiosatoare din copilarie sau de curand, petrecuta in perioda sarbatorilor de iarna?
 

Blitz

Active Member
Da, cum sa nu :D

Aveam 5 ani si cateva luni cand sub brad am gasit un pachet- in interior era o papusa mare, frumoasa- eram mare fan de papusi si ma jucam mult cu ele. Pe cutie scria (a citit mama pentru mine, ca eu inca nu stiam literele)- traduc, - ca prea bine imi aduc aminte
"Sprechpuppe Bärbel" ="Papusa vorbitoare Bärbel".

"Bärbel" este un apelativ diminutiv german pentru Barbara. Cred ca va dati seama ca am deschis cutia, am scos papusa, este (si acum, dupa 47 de ani frumoasa :wink: ), dovada:

http://blitz1959.sunphoto.ro/Camera-_Sera/53889256
http://blitz1959.sunphoto.ro/Camera-_Sera/53889266

Avea la spate o sforicica cu un inel de care poti sa tragi, si apoi spunea 18 propozitii in ordine aleatorie (nu mai functioneaza, din pacate, sistemul :| - au trecut 47 de ani :!: ), printre care "Mama, te iubesc", "Imi cumperi o rochita noua"... si candva - probabil pentru protectia mecanismului a venit si propozitia "Au, du tust mir weh"= "Au, ma faci sa ma doara" :D

Cred ca aveti imaginatie sa va ganditi la minutele si orele urmatoare :rofl: :D - cu chiu cu vai m-am lasat lamurita ca nu i-am facut niciun rau, etc.

Am adus papusa, dupa ce a stat catva timp in podul casei intr-o cutie, inapoi in "civilizatie" si acum sta in camera-sera.

Este una dintre cele mai pregnante amintiri de Craciun pentru mine :oops:
 

claude

Well-Known Member
Moderator
Cand mi-a adus Mos Craciun cadou prima mea pereche de patine, pe care mi le doream cu ardoare, in noaptea aceea am dormit cu ele in pat. :rofl: De-abia a reusit sa ma convinga mama sa nu dorm cu ele in picioare, dar din pat n-a reusit sa le scoata :)
 

cornelia

Fondator
Membru staff
Cred ca s-au petrecut atatea lucruri de-a lungul anilor incat nu pot alege o singura poveste.

Obisnuiam ca dupa ce bunica isi termina treaba sa stam la povesti. Mi-aduc aminte cum intr-o seara a inceput sa-mi spuna povestea lui Lisandrel (varianta populara a lui Alexandru Macedon). Incepe bunica cu ... Lisandrel la curtea imparateasca si sfarseste cum marele imparat duce butelia la incarcat. :D Vai ce-am mai chinuit-o pe bunica saraca sa-mi termine povestea. " - bunico, n-ai dreptate, pe vremea aia nu existau butelii."
 

ghia_don

Active Member
Craciunul… :D :D
Amintiri nenumarate ma invaluie gindindu-ma la sarbatoarea Craciunului :D …in primul rind acea senzatie de nerabdare care era din ce in ce mai mare cu cit se aproapia mai tare…
Arome amestecate de bunatati, mama trebaluind prin bucatarie, colinde cintate pe la usi de alti copii…si de noi, cind am crescut mai marisoare…
Imi aduc perfect aminte de vremea cind inca eram un bot de om, cind mama facea tot posibilul sa ma duca la culcare in seara de Ajun, ca tata sa apara cu bradutul si sa-l poata impodobi…Apoi , primele cadouri de la mos…
O intimplare de care acum ma amuz foarte tare, a fost atunci cind in ultimul an de gradinita, mosul mi-a adus caiete si o numaratoare…nu pot sa va spun cit de suparata am fost o bucata de vreme, si cit am urit acea numaratoare :( …am vrut s-o stric, dar mi-a fost frica sa nu ma vada mosul si sa nu ma ierte in anii urmatori :rofl: … Numaratoarea aceea a stricat-o feciorul meu dupa ce a invatat s-o foloseasca..
Apoi, serile de Ajun petrecute la tara la bunici, cind mergeam cu verisorii mei cu colindul prin tot satul…ne intorceam de citeva ori acasa sa golim traistele de colaci , mere si nuci…Niciodata colacii pe care i-am mai mincat in viata mea n-au mai avut acel gust!!!…
Dimineata Craciunului, cu emotia desfacerii cadoului care n-a lipsit niciodata, era cea mai frumosa …apoi mersul la biserica mai ales daca eram la bunici, era o indatorire sfinta :D
Iar zapezile de la tara, care ajungeau pina la streasina caselor, gerul care facea zapada sa scirtiie sub picioare, derdelusul de vreo 2 km pe care, daca-l urcam de nenumarate ori de nu mai aveam suflu il coboram cu sania in citeva minute…toate au fost minunate, si la toate ma gindesc cu nostalgie..
Eram destul de mare , prin clasa a sasea, cind am gasit cadoul ascuns si mi-am dat seama cine e de fapt mos Craciun…dar inca mai cred in el, chiar daca acum fac eu cadouri tuturor celor dragi.. :)
 

aleynad

Active Member
Moderator
eu mi-aduc aminte ca avea vreo 5 ani si a venit Moshul! si am stat cuminte, plina de emotie in brate la mama, recitand poezii Moshului, dar tot uitandu-ma tinta in ochii lui.
La scurt timp dupa plecarea Moshului a venit tata in casa si cum l-am vazut am inceput sa-i povestesc incantata ca a venit Moshul, ca mi-a adus cadouri, iar la final i-am spus : "dar stii ceva, tati? Moshul avea ochi albastri exact ca ai tai!"
:rofl: :mrgreen: :rofl:
 

aleynad

Active Member
Moderator
daaaaa, au crezut ei ca ma pacalesc...dar nu le-a mers! :)
si pe atunci nu erau lentile de contact! :rofl:
 

Blitz

Active Member
O "faza"asemanatoare am patit cand fiul meu avea 5 ani de Mos Nicolae. La noi era obiceiul ca in 5 decembrie seara sa se puna ceva in ghetutze, ocazie cu care se reunea familia. In afara de Mos Nicolae, la noi se mai "foloseste" Krampus (un fel de non-Mos Nicolae, destinat special copiilor mai ... putin cuminti), care trebuie sa zornaie din lanturi, sa sparga lemne sau sau faca alt tip de galagie.

Deci: familia adunata, copil cu ochii sclipind de bucurie, curiozitate, neradbare- se aude un clinchet de clopotel, apoi imediat un sunet tip "zornait de lanturi". Mama si soacra imediat incept cu textele: "Sergiu, a avenit Mos Nicolae si Krampus" :!: :!: :!: La care fiul nostru, dupa un scurt "inventar"al celor prezenti- lasati, nu este decat Otto (adica tatal meu care a facut tot taraboiul).

Am mai dres" noi busuiocul"cumva, dar copilul a devenit atent, iar in vara anului urmator s-a prins ca nu prea se poate Iepuras... dar asta este deja poveste pentru Paste :D
 

anknic

Active Member
pe mine m-a impresionat extrem de tare Craciunul petrecut la bunicii din partea tatalui meu in Moldova. pe vremea aia chiar se pastrau obiceiurile si se venea la colindat cu captra si cu ursul, in costume populare romanesti si...erau chiar romani cei care veneau la colindat :)

pe de alta parte imi e tare dor de mirosul de cozonac, care invaluia casa bunicii (din partea mamei).

si ca poveste funny: inrt-o iarna ne-am hotarat noi (aka io si matusi-mea...sora mamei care este cu 1 an mai mare ca mine, da' partener vajnic de prostioare) sa ne dam cu sania...dar nu oricum, ne-am gandit sa legam cateaua la sanie :) . cateaua, Isaura, un ciobanesc alsacian (ca ciobanescul german, da' neagra ca taciunele...de unde si numele de Isaura), era tare iubitoare, doar cam nebuna :) si evident ca era tare dornica de joaca...cand a vazut ca o inhamam la sanie nu cred ca s-a prins ea prea bine ce vrem de la ea, ca atunci cand i-am zis "dii" a luat-o la o fuga prin toate santurile...cu sania dupa ea si cu noi tinandu-ne bine de sanie...prima a cazut matusi-mea de pe sanie, io am alunecat da' m-am prins bine de sanie si m-a dus Isaura vreo 100 m taras: ea, sania si in urma saniei pe burta eu :)
 

maxie

Member
O amintire foarte frumoasa o am de la un Craciun de demult.....,cand aveam vreo 3-4 ani.Am gasit sub brad cea mai frumoasa pereche de ghetute albe.Acele ghetute au dormit cu mine in pat multa ......vreme,asa de mult imi placeau,pana aproape ca mi-au ramas mici.
 
frumoase amintiri,
noi pt copii,mergeam la ramnicu-sarat sau la ivanesti-vaslui ,pt a vedea si participa la obiceiurile si sarbatorirea zilei de pe acolo , sa vezi ce povesteau la copii sau la educatoare,invatatoare cand reveneam la codlea, au un pic si darul de naratori !!! :oops:
 
Sus