Ma rog, poate am exagerat chestia cu "sufletul" nu stiu sigur. Totusi sint cercetari care demonstreaza o "activitate comunicationala" intre plante. Cica "vorbesc".
Dar nu asta era ideea.
Ci faptul ca nu trebuie sa tratam planta ca pe-un bat ce-l tot mutam in gradina, ca este dispusa sa accepte orice.
...O fi avind mai mult "lemn", mai multe "rezerve", ceea ce va duce in eroare pe cel/ce care se va bucura prematur ca "s-a prins". Asta n-ar fi nimic, daca intre timp nu ar fi trebuit ca sa mai faca cite ceva pentru a se asigura ca plantarea (stramutarea) este chiar reusita.
Poveste: anul trecut a trebuit ca sa "extrag" un arbore, pur si simplu nu avea ce cauta acolo, Nu era "prins" in amenajare. Am avut evident aprobarea beneficiarului. Cind s-au demarat lucrarile, la interventiile disperate ale "sotiei", arborele fiind scos de citeva minute, am fost nevoit sa revin. Am oscilat daca sa ma lasa pagubas si sa plec sau sa continui. Infine, repozitionat, nu parea o idee neaparat rea. L-am replantat. Arborele era/este unul dintre cele mai mofturoase plante la asemenea manevre. Rar "coopereza".
Toata primavara si vara anului acesta l-am monitorizat. Zilnic, deoarece ar fi fost "tragedie nationala" daca murea. Evident ca dadea semne dese de "deces", dar dupa citeva luni de gindire, s-a decis ca poate supravietui.
Mi-a mincat zilele, dar pariul tot l-am cistigat.