Autor: Vali Scordaliu
Larix sp. - Larice sau Zada
Familia - Pinaceae
Descriere - Zada face parte din micul grup al coniferelor cu frunze cazatoare. Este un arbore cu un trunchi puternic, ramuri bine delimitate si un frunzis delicat de un verde crud. Toamna frunzele aciculare incep sa se ingalbeneasca, oferindu-ne un spectacol cromatic deosebit. In bonsai specia este foarte apreciata atat pentru aspect, cat si pentru potentialul sau. Pot fi abordate majoritatea stilurilor, suporta foarte bine tehnicile de imbatranire artificiala.
Intretinere - zada are nevoie de multa lumina. In zone umbrite foliajul are tendinta de a se rasfira iar conturul plantei este greu de controlat sau se pierde. Fiind o specie de clima rece/temperata, zilele caniculare nu sunt suportate usor. Maximele ar trebui situate sub 25°C pentru obtinerea si mentinerea unei coroane compacte, formata din ace mici si sanatoase. Si udarea pune unele pobleme deoarece specia nu suporta nici uscaciunea, dar nici "statul cu picioarele in apa". Trebuie urmarit ca solul sa aiba in permanenta o umiditate cat mai constanta, dar nu prea accentuata pentru a nu permite frunzelor sa se mareasca. O planta care este inca in formare, va fi fertilizata de 2 ori pe luna de primavara pana toamna, dar cu o pauza de 1-2 luni in vara. Plantele mature vor fi hranite mai putin, scopul fiind tot acela de a mentine frunzele mici. Substratul poate fi orice amestec bonsai, singura conditie fiind sa aiba un drenaj foarte bun.
Formarea - taierile de formare se pot face atat toamna, dupa caderea frunzelor, cat si primavara devreme, inainte de aparitia noilor muguri. Pe ramurile scurtate vor trebui lasati 2-3 muguri, pentru ca acestea sa nu se usuce. Tunderea noilor lastari se poate face pe tot parcursul sezonului de crestere. Este indicat ca legarea cu sarma sa se faca in timpul dezvoltarii plantei, de primavara-tarziu pana in toamna. S-a observat ca o legare facuta inainte de deschiderea mugurilor, poate duce la distrugerea stratului de cambium si pierderea ramurii respective sau a plantei (la o legare totala). Replantarea zadei ar trebui facuta anual sau cel mult o data la 2 ani daca planta este in formare. Cele mai in varsta pot fi replantate la 2-3 ani. Aceasta operatie se va face primavara, inainte de aparitia frunzelor.
Inmultirea - este oarecum greoaie. Se pot lua butasi din anul respectiv la sfarsitul verii si se pot pune la inradacinat, dar trebuie folositi hormoni iar durata formarii noilor radacini este foarte lunga. Se poate incerca si prin insamantare, dar si semintele germineaza foarte greu. Cea mai comoda modalitate de a obtine o planta pentru a o transforma in bonsai, ar fi culegerea acesteia din natura.
Boli si daunatori - cele mai frecvente boli sunt cele provocate de ciuperci (rugina, ofilirea) si cancerul tesutului lemnos. Dintre daunatori, amintim: afidele, paduchii, unele omizi si larvele unor gandaci. Se recomanda folosirea regulata a fungicidelor si insecticidelor in scop profilactic.
Larix sp. - Larice sau Zada
Familia - Pinaceae
Descriere - Zada face parte din micul grup al coniferelor cu frunze cazatoare. Este un arbore cu un trunchi puternic, ramuri bine delimitate si un frunzis delicat de un verde crud. Toamna frunzele aciculare incep sa se ingalbeneasca, oferindu-ne un spectacol cromatic deosebit. In bonsai specia este foarte apreciata atat pentru aspect, cat si pentru potentialul sau. Pot fi abordate majoritatea stilurilor, suporta foarte bine tehnicile de imbatranire artificiala.
Intretinere - zada are nevoie de multa lumina. In zone umbrite foliajul are tendinta de a se rasfira iar conturul plantei este greu de controlat sau se pierde. Fiind o specie de clima rece/temperata, zilele caniculare nu sunt suportate usor. Maximele ar trebui situate sub 25°C pentru obtinerea si mentinerea unei coroane compacte, formata din ace mici si sanatoase. Si udarea pune unele pobleme deoarece specia nu suporta nici uscaciunea, dar nici "statul cu picioarele in apa". Trebuie urmarit ca solul sa aiba in permanenta o umiditate cat mai constanta, dar nu prea accentuata pentru a nu permite frunzelor sa se mareasca. O planta care este inca in formare, va fi fertilizata de 2 ori pe luna de primavara pana toamna, dar cu o pauza de 1-2 luni in vara. Plantele mature vor fi hranite mai putin, scopul fiind tot acela de a mentine frunzele mici. Substratul poate fi orice amestec bonsai, singura conditie fiind sa aiba un drenaj foarte bun.
Formarea - taierile de formare se pot face atat toamna, dupa caderea frunzelor, cat si primavara devreme, inainte de aparitia noilor muguri. Pe ramurile scurtate vor trebui lasati 2-3 muguri, pentru ca acestea sa nu se usuce. Tunderea noilor lastari se poate face pe tot parcursul sezonului de crestere. Este indicat ca legarea cu sarma sa se faca in timpul dezvoltarii plantei, de primavara-tarziu pana in toamna. S-a observat ca o legare facuta inainte de deschiderea mugurilor, poate duce la distrugerea stratului de cambium si pierderea ramurii respective sau a plantei (la o legare totala). Replantarea zadei ar trebui facuta anual sau cel mult o data la 2 ani daca planta este in formare. Cele mai in varsta pot fi replantate la 2-3 ani. Aceasta operatie se va face primavara, inainte de aparitia frunzelor.
Inmultirea - este oarecum greoaie. Se pot lua butasi din anul respectiv la sfarsitul verii si se pot pune la inradacinat, dar trebuie folositi hormoni iar durata formarii noilor radacini este foarte lunga. Se poate incerca si prin insamantare, dar si semintele germineaza foarte greu. Cea mai comoda modalitate de a obtine o planta pentru a o transforma in bonsai, ar fi culegerea acesteia din natura.
Boli si daunatori - cele mai frecvente boli sunt cele provocate de ciuperci (rugina, ofilirea) si cancerul tesutului lemnos. Dintre daunatori, amintim: afidele, paduchii, unele omizi si larvele unor gandaci. Se recomanda folosirea regulata a fungicidelor si insecticidelor in scop profilactic.
