Walter Pall foloseste ca substrat Maxit-ul, aproape exclusiv. Desi, in functie de stadiul de formare al plantei, mai adauga un 10-max.20% de turba sau ”scortisoara”
, ponderea este pe maxit. In conditiile astea (un substrat cvasi-inert si lipsit de nutrienti), evident ca e necesara o fertilizare agresiva. Daca ai observat, el incepe fertilizarea IMEDIAT DUPA replantare, considerand ”regula” care spune sa nu se administreze ingrasamant decat dupa 4-6 saptamani, inutila.
Lucrurile s-au schimbat si au evoluat si in bonsai, ca in toate celelalte domenii, fapt determinat de aparitia de noi materiale, noi oportunitati si noi abordari. Tendinta folosirii unui substrat eminamente anorganic, nu mai este de mult o noutate, sau o curiozitate, in bonsai. La fel cum, de ex., asezarea straturilor de granulatii diferite in vas (granulatia cea mai mare la baza vasului si descrescator catre suprafata), care era atat de atent urmarita acum 3-4 decenii, s-a dovedit a fi o prostie.
Walter Pall este o voce din ce in ce mai puternica in combaterea ”regulilor” impamantenite si care se dovedesc, din ce in ce mai des, perimate. Este vehement in sustinerea puctului sau de vedere, argumentand (pe buna dreptate) ca toate cartile considerate ”Evanghelii bonsai”, scrise de autori asiatici sau nu musai, au aparut inainte de anii 70. Cele scrise ulterior, nu sunt altceva decat variatiuni pe tema, care foarte rar au venit cu ceva nou. El nu are o biografie incarcata de ani de ucenicie si de studiu in Japonia, de scoli bonsai absolvite, in schimb are o experienta de peste 30 de ani, extrem de solida. Este un fin observator al naturii si in special al plantelor si si-a dezvoltat o intuitie extraordinara, vis-a-vis de nevoile acestora. El a invatat cel mai mult de la copaceii lui, iar mai ”de la sursa” decat asta, personal cred ca nu exista.
Daca i-ai urmarit aparitiile, ai observat ca el nu face trimiteri la reguli si canoane, uneori chiar socheaza prin declaratii, cum a fost cand a recunoscut ca atunci cand e plecat, sotia ii uda toti bonsaii; nu stie ce uda si cum, dar o face
. Asta in conditiile in care udarea e considerata cea mai ”spinoasa” activitate
.
El indeamna pe fiecare nu se lase ingradit de carti, sa caute si sa-si gaseasca propriul echilibru, legat de locatie – cu tot ce ofera ea, de specia plantei – cu toate particularitatile sale si de abilitatile, priceperea si inventivitatea posesorului. Cartile trebuie citite!, dar nu trebuie sa ramanem in granitele celor ce am citit.
”Modelul Walter Pall” este extrem de interesant si ar trebui cel putin urmarit, daca nu urmat.
Am pornit de la fertilizant si am ajuns in balarii...