Thompsonii iubeste racoarea, umezeala, semiumbra dar la mine a mers bine si in substrat mai uscat...deci depinde cum o educi
cea de anul trecut o am in acelasi loc, pe casa scarii interioare, lumina printr-un geam velux, niciodata direct...nici macar indirect...acum are si ea un boboc, putin mai mic decat cel din poza precedenta.
Cea mai mare, de anul acesta achizitionata, a suportat si niste socuri, pentru ca oricat de mult le iubesc eu si incerc sa imi colectionez cat mai multe, credeti-ma ca sunt doar o incepatoare, si le invat tabieturile pe pielea mea...asa ca am tinut-o pe balcon in vara, cu apa rar ca la cea din casa, unde nu avea lumina directa, dar pe o canicula grozava, am stafidit-o...am crezut ca o pierd...dar n-a fost asa, am trecut-o la racoare, la umezeala si si-a revenit, ba chiar imi infloreste. Pe asta o tin pe holul de intrare, umbros, cu curenti de aer, caci se deshide usa direct pe ea, deocamdata nu se plange, voi vedea la iarna...
Eu sincer le pulverizez...desi am primit remarci ca n-ar fi bine si ca e chiar contraindicat, n-am intampinat probleme, nici macar nu s-ar iscat frunzele sau sa se pateze...Prin pulverizare intelegandu-se ustensila de plastic specifica actiunii
Am incercat sa inradacinez thompsonii in perlit , o tija mica de tot cu o frunza, si am reusit, iar acum are o frunza mare noua...
Altceva, ce sa va mai zic...se anunta un miros asemanator celui de gardenie, zice-se, destul de puternic, si o floare frumoasa, alba, perfecta