Factorii climatici si viata plantelor

[gino]

Importanta apei in viata plantelor.

Apa are o importanta covarsitoare pentru viata plantelor, toate functiile fiziologice necesitand prezenta ei. Astfel, absortia substantelor minerale, fotosinteza, actiunea fermentilor, transpiratia, biochimismul celular, germinatia semintelor...nu pot avea loc fara apa. Din greutatea plantelor apa reprezinta aproximativ 90%. Sursa de apa pentru plante poate fi diferita: ploaie, zapada, roua, ceata, chiciura, grindina, ape subterane. Cantitatea anuala de precipitatii are o mare importanta pentru plante, a caror raspandire pe glob este dependenta si de precipitatiile anuale. Importanta deosebita o are nu atat cantitatea de precipitatii anuale, ci repartizarea lor pe anotimpuri. Deficitul de umiditate a facut ca unele plante sa capete anumite adaptari datorita carora pot rezista la seceta un timp oarecare, Astfel, unele au devenit suculente, adica inmagazineaza in tulpini si frunze o mare cantitate de apa, in perioadele ploioase, apa pe care o consuma apoi in perioadele de seceta. Alte plante isi micsoreaza transpiratia prin reducerea sau disparitia frunzelor, transformarea acestora in solzi, spini, prin acoperirea corpului lor cu peri desi, cutinizarea si cerificarea membranelor epidermei...
Plantele cu bulbi si rizomi sunt, de asemenea, adaptate la un regim cu precipitatii scazute. Pierderea apei din sol prin evaporare este favorizata de temperaturi ridicate si de vanturi. Cand atmosfera este uscata plantele pierd foarte multa apa prin transpiratie. Daca insa atmosfera este bogata in vapori de apa, plantele transpira mai putin. Ca atare trebuie sa facem deosebire intre seceta din sol si seceta din atmosfera. Cantitatea de apa pe care o au plantele la dispozitie modifica forma si structura organelor.
In functie de cantitatea de apa in mediul in care traiesc, plantele se diferentiaza in:
---hidrofite. Plante adaptate la viata acvatica.
---higrofite. Plante care traiesc in vai umede, pe malul mlastinilor, izvoarelor, in paduri puternic umbrite.
---mezofite. Cresc pe locuri cu umiditate potrivita.
---xerofite. Traiesc in conditii de deficit de umiditate in sol, permanent sau sezonier. Aceste plante transpira putin datorita pozitiei si structurii stomatelor, rasucirii limbului, reducerea sau transformarea lui in solzi, spini, acoperirii frunzelor cu peri desi, a epidermei groase si adesea acoperita cu ceara, ingrosarea exagerata a tulpinilor ( la cactee ), fenomen care se numeste "xeromorfoza"
Pot suporta o ofilire prelungita. Au presiunea osmotica adesea peste 100 atmosfere si ca atare, pot absorbi solutii concentrate cand este putina apa in sol.
---Hemixerofitele sunt plante care traiesc pe locuri aride, dar au radacini foarte lungi ce ajung pana la apa subterana si ca urmare, ele transpira intens, in modul acesta evitandu-se supraincalzirea tesuturilor.
Din aceasta grupa fac parte unele plante din pustiuri.
---Efemeroide sunt plantele cu bulbi ce formeaza o grupa aparte, totusi ele nu sunt xerofite tipice.
Plantele suculente fac parte dintr-o categorie deosebita de xerofite.
Ele poseda tesuturi in care inmagazineaza o mare cantitate de apa, pe care apoi o utilizeaza treptat. La aceste plante evaporarea este mica.

 

[gino]

Importanta temperaturii in viata plantelor

Caldura este unul dintre cei mai importanti factori climatici, cu actiune directa sau indirecta asupra plantei.
Principalele functii ale plantelor: cresterea, fotosinteza, inflorirea, fecundatia, fructificarea, necesita o anumita cantitate de caldura.
Germinarea semintelor si apoi diferitele stadii de dezvoltare ale plantelor necesita o anumita temperatura, optima sau maxima.
Majoritatea fenomenelor vitale se pot desfasura normal in cadrul temperaturilor intre 0 si 45 grade celsius.
Unele plante, insa pot suporta si temperaturi de circa 70 grade ( diferite alge din izvoarele termale ) sau temperaturi scazute de aproximativ -60 de grade ( arbori din tundre sau numeroase specii de licheni )
Optimul termic pentru cele mai multe plante este cuprins intre20 si 30 de grade celsius.
Cantitatea de caldura difera mult in diferitele zone de pe suprafata globului si, datorita acestui fapt, se schimba si aspectul si compozitia vegetatiei incepand de la poli si pana la ecuator.
Inghetul tarziu sau dezghetul brusc sunt mai vatamatoare pentru plante decat temperaturile scazute.
Plantele care transpira puternic iarna sunt mai putin rezistente la ger decat cele cu o transpiratie scazuta.
Rezistenta plantelor la temperaturi scazute este legata si de felul coloizilor din celule si de prezenta anumitor zaharuri care maresc rezistenta celulelor la ger. Problema rezistentei plantelor la frig are o importanta deosebita din punct de vedere practic.
Plantele sunt influentate atat de temperatura din sol cat si de temperatura din aer.
Astfel, germinarea semintelor si cresterea plantulelor sunt in functie de temperatura din sol, iar corpul plantei este influentat de temperatura din atmosfera.
Cantitatea totala de caldura necesara plantelor variaza de la o specie la alta, in functie de zona geografica din care provine.
Arealul de raspandire al multor specii este determinat de caldura, incepand de la malul marii, pana spre varful muntilor.

 

[gino]

Importanta luminii in viata plantelor.

Lumina se revarsa de la soare spre pamant in cantitati uriase. Plantele, prin fenomenul de fotosinteza, capteaza energia solara cu ajutorul clorofilei si o folosesc in procesul asimilatiei carbonului.
Prin fotosinteza bioxidul de carbon din aer este luat de catre plante, prin acele mici orificii numite stomate si este folosit in hranirea plantei.
Prin respiratie plantele consuma bioxid de carbon si elimina oxigen.
Daca lumina lipseste sau este in cantitate insuficienta, plantele se etioleaza.
Plantele care cresc in conditii de lumina suficienta sunt viguroase, pe cand cele care nu beneficiaza de lumina suficienta, sunt firave.
Fiecare planta pentru a se putea dezvolta normal are nevoie de o anumita intensitate luminoasa optima. Acest optim variaza de la specie la specie.
Plantele care cresc pe campuri si cele din zonele alpine, sunt iubitoare de lumina directa si puternica si se numesc '' heliofite ''.
Lumina poate provoca la unele plante, anumite fenomene caracteristice, cum ar fi orientarea florii soarelui dupa miscare soarelui pe bolta cereasca, sau deschiderea florilor la unele plante "ceasornic", numai la orele cand se ajunge la o anumita intensitate luminoasa.
Acelasi lucru se intampla si cu majoritatea speciilor de cactusi si suculente.
Nevoia de lumina nu este constanta, chiar pentru una si aceeasi specie, ci ea se schimba in functie de fenoraza, varsta, anotimp, latitudine.
In plina lumina plantele au epiderma stralucitoare si sanatoasa si tesuturile lemnoase mai dezvoltate. Plantele tinute la intuneric isi alungesc mult tulpinile si tesutul asimilator cu clorofila, se dezvolta slab.
Daca sederea la intuneric se prelungeste mult, plantele sfarsesc prin a muri " de foame ".
Praful sau murdaria de pe plante, strica " pofta de mancare" a acestora.
De aici necesitatea ( si nu numai ) de ale pulveriza sau chiar spala periodic.
Cactusii sunt plante, mari iubitoare de lumina. Sunt copii soarelui. Numai sub soarele direct cresc si se dezvolta cu adevarat natural.

 

[gino]

Importanta absortiei apei si a substantelor minerale in viata plantelor.

Apa si substantele minerale, alaturi de dioxidul de carbon, sunt principalii compusi anorganici utilizati de catre plante pentru biosinteza substantelor specifice. Absortia substantelor minerale se face in stare dizolvata, iar transportul lor prin tesuturile plantelor se face simultan cu apa. Concomitent are loc si absortia unor compusi organici cu greutate moleculara mai mica: aminoacizi, glucide solubile, acizi organici...rezultati din biodegradarea resturilor vegetale din sol. Organul specializat pentru absortia apei si a substantelor minerale este radacina, dar in cantitati mici aceste substante pot fi absorbite si prin alte organe ale plantelor, in special prin frunze. Radacinile prezinta adaptari specifice pentru realizarea procesului de absortie a apei si substantelor minerale, care constau in prezenta perilor absorbanti, gradul mare de ramificare si lungimea totala care poate ajunge la scara pana la 500 km. Perisorii absorbanti reprezinta celule rizodermice modificate, specializate pentru absortie. Acestia au lungimea de 0,15 - 8,0 mm si grosimea de aproximativ 0,1 mm. Absortia apei si a substantelor minerale prin radacina este favorizata de prezenta rizosferei, a micorizelor si a bacteriorizelor.
---Rizosfera reprezinta zona din sol aflata sub influenta radacinilor vii ale plantelor. Aceasta zona de sol este bogata in microorganisme, datorita prezentei compusilor organici.
---Micorizele reprezinta simbioze dintre radacinile plantelor si unele ciuperci. Acestea datorita chimiotropismului si a hidrotropismului lor pozitiv, pot absorbi cantitati mici de apa si substante minerale din solurile sarace.
---Bacteriorizele reprezinta simbioze dintre unele bacterii si celule din radacinile plantelor. Caracteristica simbiozei consta in formarea unei structuri specifice " nodul", a carei dezvoltare nu este necesara pentru viata plantei in conditiile unei aprovizionari corespunzatoare cu azot.
Existenta in sol a unor forme de apa inaccesibile sau lipsa din sol a apei, determina ofilirea plantei. Apa din sol contine in stare dizolvata ioni si diverse substante organice: glucide, aminoacizi, acizi organici si sarurile acestora, alcatuind solutia solului.
Procesul de absortie a apei si a substantelor minerale de catre radacinile plantelor, este influentat de numerosi factori interni si externi.
---Factorii interni cu influenta evidenta asupra acestui proces sunt:
-specia
-varsta plantei
-respiratia radacinii
-transpiratia
-fotosinteza
-secretiile radiculare
Caracteristicile de specie aparute in urma adaptarii la conditiile de mediu, au un efect deosebit asupra absortiei apei si substantelor minerale.
Plantele xerofile au o farta mare de suctiune a celulelor radacinilor, astfel incat pot absorbi apa din solurile care contin cantitati foarte reduse.
Caracteristicile de specie se manifesta si in absortia substantelor minerale.
Varsta plantei este un factor important care influenteaza aprovizionarea plantei cu apa si cu substante minerale.
S-a constatat ca necesarul de apa al plantelor este mai mare in perioada de crestere, de inflorire si fructificare.
Absortia substantelor minerale de catre plante sporeste in perioada de crestere si se mentine ridicat pana la fructificare.
Necesarul plantelor pentru un anumit element mineral variaza in functie de specie. Intensitatea procesului de transpiratie este un factor intern in absortia apei si a substantelor minerale. Transpiratia intensa genereaza un deficit de saturare cu apa la nivelul frunzelor. Ca urmare creste forta de aspiratie care determina ascensiunea sevei brute prin vasele lemnoase, influentand astfel si absortia apei din sol.
Fotosinteza influenteaza in mod indirect absortia substantelor din sol. Fotosinteza intensa asigura o cantitate sporita de substrat respirator, care furnizeaza energia necesara pentru transportul activ al substantelor minerale si prin aceasta in mod indirect determina absortia apei.
Secretiile radiculare si indeosebi acizii organici: malic si succinic, secretati de radacinile plantelor in sol, determina solubilizarea unor compusi organici: fosfati, silicati, carbonati...care pot deveni astfel accesibili plantelor
---Factorii externi care influenteaza absortia apei si a substantelor minerale sunt:
-umiditatea solului
-concentratia solutiei solului
-temperatura
-pH-ul
-oxigenul
-dioxidul de carbon
-interactiunea ionilor
- lumina
Umiditatea solului influenteaza absortia apei si a substantelor minerale.
Absortia apei decurge intens la o umiditate de 75 - 80% din capacitatea totala pentru apa a solului. Aceasta umiditate asigura si dizolvarea substantelor minerale. Scaderea umiditatii solului sub aceasta valoare, diminueaza absortia apei si a substantelor minerale. Absortia inceteaza cand umiditatea solului ajunge la o valoare egala cu a coeficientului de ofilire. Cresterea umiditatii peste valoarea de 80% din capacitatea totala pentru apa a solului, determina reducerea ritmului de absortie, ca urmare a inchiderii hidropasive a stomatelor. Absortia apei si a substantelor minerale incepe la temperaturi apropiate de 0 grade. La aceste temperaturi, absortia este activa numai la plantele adaptate. La plantele provenite din zonele calde, absortia apei nu se poate realiza cand temperatura solului este scazuta. La temperaturi scazute este perturbata si absortia substantelor minerale. Pe masura cresterii temperaturii absortia apei si a substantelor minerale se intensifica, valoarea optima fiind cuprinsa intre 20 si 32 de grade. La temperaturi ridicate, peste 40 de grade, absortia apei si a substantelor minerale se reduce.
Influenta pH-ului solutiei solului asupra absortiei apei si a substantelor minerale se manifesta atat prin rolul pe care il are asupra cresterii radacinilor, cat si asupra solubilitatii si solubilizarii sarurilor minerale.
Lumina are o actiune indirecta asupra absortiei substantelor prin radacina. Prin actiunea de stimulare a procesului de fotosinteza, lumina cxontribuie la sinteza substantelor energetice din care rezulta energia biochimica necesara pentru transportul activ al substantelor.
Lumina determina si deschiderea fotoactiva a stomatelor, intensifica procesul de transpiratie si prin aceasta stimuleaza procesul de absortie al apei.
Plantele pot absorbi extraradicular, in special prin frunze, apa provenita din precipitatii, roua si stropiri / pulverizari.
Acest proces are loc si in cazul stropirii plantelor cu solutii nutritive continand substante minerale sau organice ( uree ), precum si in cazul tratamentelor fitosanitare.

 

[mirela06]

Multumim si adevarat este ca fiecare planta de pe pamintul acesta are necesitatile sale, fiind aceasta dupa soiul si mediul de viata la care s-.a adaptat. Cunoscind acestea vom sti cum sa le intretinem.