Eu in naveta pe care o fac ,merg pe centura pentru a evita aglomeratia capitalei.Nu va puteti inchipui cum arata saracele plante atunci cand ploaia nu vine pentru a le spala vesmintele.Nu mai zic de zgomotul a mii de masini,trepidatiile produse de huidumele soselelor,de noxele emanate.Sunt atat de tacute,de stoice,ca nu pot sa nu le iau exemplul, pe care Eminul nostru drag l-a transpus in versuri:"SUFERA SI PATIMESTE SI-AI SA VEZI IARBA CUM CRESTE"
Aceleasi plante triste observ si pe langa mastodontii industriali(mai putini azi).
De aceea atunci cand am poposit pe forum am ales ca motto al meu Mirabila Samanta,atasez aici ultima strofa:
Lauda semintelor,celor de fata si-n veci tuturor!!!
Un gand de puternica vara,un cer de inalta lumina
se-ascunde in fiestecare din ele,cand dorm.
Palpita in visul semintelor,
un fosnet de camp si amiezi de gradini,
un veac paduret,
popoare de frunze
si-un murmur de neam cantaret.
Lucian Blaga
Iar Eutopia lui gradina o continuam fiecare dintre noi ,forumistii de pe aici si sper sa fie si multi alti viitori.
Epilogul ar fi ca indiferent de intemperiile vremii,de poluarea mediului,de mana dreapta ori stanga a omului,samanta,mirabila,rasare,iar,an de an,noi insa ramanem singurii pretuitori care nu le mai dam lauda.
Pasarile o fac prin tril,ganganiile prin mangaieri,animalelesi ele saracele in felul lor.