Autor: Vali Scordaliu
Crataegus sp. - paducel sau gherghin
Familia - Rosaceae
Descriere - arbore cu frunze cazatoare, ce poate atinge in natura maxim 10-12 m inaltime. Scoarta este neteda la plantele mai tinere. La cele de peste 20-30 ani aceasta isi schimba aspectul, aparand incretituri si crapaturi ce-i confera un caracter de batranete. Ramurile, in special cele tinere, au ghimpi. Frunzele sunt trilobate, de un verde inchis iar culorile toamnei nu sunt deosebite. Primavara apar flori mici, albe, in ciorchini care mai tarziu vor purta fructele de culoare rosie, numite gherghine. In functie de varietate, florile pot avea culori diferite, fiind cunoscute mai multe nuante de roz. Planta are o dezvoltare verticala in primii ani. Dupa o anumita varsta, coroana se dezvolta mai mult in circumferinta, capatand aspectul unei umbrele. Desi in general are o crestere destul de lenta, dezvolta ramificatii fine relativ repede, fapt ce-l face un bun candidat pentru bonsai.
Intretinere - prefera soarele direct, tot timpul zilei. Ca bonsai insa, ar trebui protejat in lunile toride de vara si plasat intr-un loc cu lumina indirecta. Specia rezista climei din tara noastra, iernile nepunandu-i probleme. O protectie ar trebui asigurata mai degraba vara, cand termometrele urca peste masura. Udarea se va face din abundenta, nepermitand solului sa se usuce complet intre doua udari succesive. Apreciaza si pulverizarile la nivelul coroanei, dar nu cand este in floare. Mai indicata ar fi o tavita de umidificare. Fertilizarea se face de primavara pana toamna, cu pauza in mijlocul verii, folosind un ingrasamant bonsai ori unul pentru plante obisnuite dozat la jumatate. Aplicarea acestuia o data la 4-6 saptamani este suficienta pentru o planta deja formata. Daca exemplarul este inca in lucru, fertilizarea se va face o data la 2 saptamani.
Este indicat ca la plantele tinere sa reducem numarul florilor sau al fructelor pentru ca acestea consuma o mare parte din energie.
Replantarea trebuie facuta anual la plantele tinere sau la 2-3 ani in cazul celor deja formate. Se va efectua primavara devreme, inainte de deschiderea mugurilor. Tunderea radacinilor trebuie facuta cu precautie, avand grija ca de fiecare data sa lasam suficiente ramificatii active.
Formarea - taierile de formare se fac primavara, inainte de deschiderea mugurilor, ramurile putand fi scurtate pana la nivelul a 2-3 muguri (care sa ramana pe ramura). Desi, per general, planta are o crestere lenta, ramificatiile fine apar si se dezvolta destul de repede, motiv pentru care tunderile corectoare se impun si se pot efectua pe tot parcursul sezonului. Cu ocazia taierilor de primavara, se poate face si legarea cu sarma, structura plantei fiind mai vizibila acum iar operatia mai usoara. In luna iunie se poate executa defolierea; si de aceasta data putem apela la sarma. Planta raspunde destul de bine la desfrunzire, dar pentru obtinerea unor frunze de dimensiuni mici, operatia trebuie repetata mai multi ani la rand. Exemplarele de dimensiuni considerabile suporta tehnicile de imbatranire artificiala (jin, shari, sabamiki), putandu-se obtine un bonsai cu aspect dramatic.
Inmultirea - se poate face si din seminte, desi germineaza extrem de greu (pana la 3 ani) iar planta obtinuta nu va inflori decat peste 20-25 de ani. Butasirea si marcotajul raman metodele cele mai adecvate. Butasi semilemnificati se pot lua vara de pe planta mama si se pun la inradacinat in pat de turba si perlit sau nisip grosier (2-3 mm) sub clopot de sticla. Marcotajul se va face primavara. Pentru obtinerea de soiuri deosebite (C. laevigata, C. lavallei, C. cuneata), se apeleaza la altoire pe port-altoi comun, direct pe trunchi sau la varf de ramura.
Boli si daunatori - dintre ciuperci, cele mai frecvente sunt fainarea, rugina, ori cele ce provoaca putrezirea radacinii. Se recomanda stropirea preventiva. Afidele, paianjenii rosii si omizile, sunt daunatorii ce pot ataca planta. Un insecticid cu spectru larg, o data pe luna rezolva, de cele mai multe ori, problema.
Crataegus sp. - paducel sau gherghin
Familia - Rosaceae
Descriere - arbore cu frunze cazatoare, ce poate atinge in natura maxim 10-12 m inaltime. Scoarta este neteda la plantele mai tinere. La cele de peste 20-30 ani aceasta isi schimba aspectul, aparand incretituri si crapaturi ce-i confera un caracter de batranete. Ramurile, in special cele tinere, au ghimpi. Frunzele sunt trilobate, de un verde inchis iar culorile toamnei nu sunt deosebite. Primavara apar flori mici, albe, in ciorchini care mai tarziu vor purta fructele de culoare rosie, numite gherghine. In functie de varietate, florile pot avea culori diferite, fiind cunoscute mai multe nuante de roz. Planta are o dezvoltare verticala in primii ani. Dupa o anumita varsta, coroana se dezvolta mai mult in circumferinta, capatand aspectul unei umbrele. Desi in general are o crestere destul de lenta, dezvolta ramificatii fine relativ repede, fapt ce-l face un bun candidat pentru bonsai.
Intretinere - prefera soarele direct, tot timpul zilei. Ca bonsai insa, ar trebui protejat in lunile toride de vara si plasat intr-un loc cu lumina indirecta. Specia rezista climei din tara noastra, iernile nepunandu-i probleme. O protectie ar trebui asigurata mai degraba vara, cand termometrele urca peste masura. Udarea se va face din abundenta, nepermitand solului sa se usuce complet intre doua udari succesive. Apreciaza si pulverizarile la nivelul coroanei, dar nu cand este in floare. Mai indicata ar fi o tavita de umidificare. Fertilizarea se face de primavara pana toamna, cu pauza in mijlocul verii, folosind un ingrasamant bonsai ori unul pentru plante obisnuite dozat la jumatate. Aplicarea acestuia o data la 4-6 saptamani este suficienta pentru o planta deja formata. Daca exemplarul este inca in lucru, fertilizarea se va face o data la 2 saptamani.
Este indicat ca la plantele tinere sa reducem numarul florilor sau al fructelor pentru ca acestea consuma o mare parte din energie.
Replantarea trebuie facuta anual la plantele tinere sau la 2-3 ani in cazul celor deja formate. Se va efectua primavara devreme, inainte de deschiderea mugurilor. Tunderea radacinilor trebuie facuta cu precautie, avand grija ca de fiecare data sa lasam suficiente ramificatii active.
Formarea - taierile de formare se fac primavara, inainte de deschiderea mugurilor, ramurile putand fi scurtate pana la nivelul a 2-3 muguri (care sa ramana pe ramura). Desi, per general, planta are o crestere lenta, ramificatiile fine apar si se dezvolta destul de repede, motiv pentru care tunderile corectoare se impun si se pot efectua pe tot parcursul sezonului. Cu ocazia taierilor de primavara, se poate face si legarea cu sarma, structura plantei fiind mai vizibila acum iar operatia mai usoara. In luna iunie se poate executa defolierea; si de aceasta data putem apela la sarma. Planta raspunde destul de bine la desfrunzire, dar pentru obtinerea unor frunze de dimensiuni mici, operatia trebuie repetata mai multi ani la rand. Exemplarele de dimensiuni considerabile suporta tehnicile de imbatranire artificiala (jin, shari, sabamiki), putandu-se obtine un bonsai cu aspect dramatic.
Inmultirea - se poate face si din seminte, desi germineaza extrem de greu (pana la 3 ani) iar planta obtinuta nu va inflori decat peste 20-25 de ani. Butasirea si marcotajul raman metodele cele mai adecvate. Butasi semilemnificati se pot lua vara de pe planta mama si se pun la inradacinat in pat de turba si perlit sau nisip grosier (2-3 mm) sub clopot de sticla. Marcotajul se va face primavara. Pentru obtinerea de soiuri deosebite (C. laevigata, C. lavallei, C. cuneata), se apeleaza la altoire pe port-altoi comun, direct pe trunchi sau la varf de ramura.
Boli si daunatori - dintre ciuperci, cele mai frecvente sunt fainarea, rugina, ori cele ce provoaca putrezirea radacinii. Se recomanda stropirea preventiva. Afidele, paianjenii rosii si omizile, sunt daunatorii ce pot ataca planta. Un insecticid cu spectru larg, o data pe luna rezolva, de cele mai multe ori, problema.
