Sursa: www.hiddenvalleyhibiscus.com
Incerc de cateva zile bune sa fac sinteza informatiilor despre cloroza gasite in doua surse. Este una dintre problemele delicate legate de cultura hibiscusului si cea care duce la moartea plantelor pentru ca noi nu sesizam ca e vorba de ceva grav. In ultimii ani am avut mai multe plante care au decedat oarecum subit si fara explicatie asa ca m-am pus pe cercetat si am ajuns la cloroza. Numai ca nu e deloc simplu de diagnosticat cauzele pentru care apare cloroza. Ingalbenirea frunzelor trebuie analizata in functie de multe variabile.
Barbara Perry Lawton in cartea ei despre hibiscusi spune ca ingalbenirea foliajului poate fi cauzata de agenti patogeni, atacul unor insecte, temperatura prea scazuta sau prea ridicata, prea multa sau prea putina umiditate, lipsa unor minerale din sol sau prezenta lor in cantitate insuficienta, expunerea exagerata la insecticide sistemice. Este normal ca frunzele de la baza plantelor sa cada, face parte din procesul natural de regenerare. De asemenea daca unele frunze sunt umbrite permanent se vor ingalbeni treptat si vor cadea. In imaginea de mai sus aveti cloroza provocata de deficienta fierului in sol. Acest lucru se intampla cand aciditatea solului creste. Ar trebui sa se verifice pH-ul solului si sa fie pastrat la valori de 6-7, nu mai mult si nici mai putin. Asimilarea fierului poate fi blocata de sarurile insolubile si planta sufera. Reglarea valorii pH-ului se poate face prin administrarea unor ingrasaminte organice sau prin ... inlocuirea solului. Insa nu va asteptati ca planta sa reactioneze imediat la aceasta schimbare. Are nevoie de timp sa-si refaca sistemul radicular.
Hiddenvalleyhibiscus completeaza informatiile. Ei spun ca pe langa deficienta de fier este posibil sa existe in egala masura si o deficienta de magneziu. Diferenta este ca prima se manifesta pe frunzele din varful lastarilor iar a doua pe frunzele mature de la baza - motiv pentru care este confundata cu caderea naturala a frunzelor. Ei sustin ca toleranta hibiscusilor merge pana la un pH de 7.2. Insista asupra drenajului care daca este defectuos poate provoca putrezirea radacinilor sau a bazei tulpinii sau poate bloca eficienta radacinilor in a absorbi mineralele din sol. O solutie rapida dar temporara este pulverizarea plantelor cu chelati de fier sau sulfat de magneziu (in functie de tipul de deficienta). O solutie de durata dar care are nevoie de timp pentru remedierea problemei este administrarea acestor substante in sol. Problema e ca la noi pe piata nu se gasesc aceste substante sau sunt accesibile doar profesionistilor. Verificarea pH-ului solului se poate face intr-un laborator (n-am auzit sa existe unul accesibil si la noi) si rezultatele sa fie de incredere sau cu ajutorul unui aparat de testare "pH meter". Exista astfel de aparate in hypermarketuri insa e putin probabil sa fie si exacte. Personal am incercat si arata mereu valori peste 7 pe un sol cu valoare maxima de 6.8.