Camellia - fisa ( in lucru)

Viovett

Member
Denumirea stiintificã: Camellia spp.
Denumire popularã: Trandafir japonez


Tipul plantei:
Arbust semperviscent si arbore.

Gabarit:
Are inaltimea intre 1,5 si 2 m. Unele exemplare ajung chiar si pana la 20 m.

Lumina si temperatura:
Camellia este considerata o planta dificila din punct de vedere al conditiilor de mediu, in special cele culltivate in ghiveci isi merita acest "renume". Retineti ca in nici un caz camellia nu este o planta de interior. Daca iarna poate sta la 5 max 10 grade pe timpul verii intr-un balcon inchis nu va avea suficienta racoare si ventilatie si va muri.
Cerintele de lumina variaza in functie de varietate. Majoritatea camellilor sunt iubitoare de lumina puternica dar filtrata - amplasamentul ideal este considerat a fi sub copacii inalti. O orientare nord-vestica este de asemenea recomandata. Camellile sasanqua sunt in schimb iubitoare de soare direct si sunt fericite cand au cateva ore de soare "bland" zilnic.

Flori, frunze, fructe:
In functie de varietati, florile au aspectul unui trandafir, de diferite marimi, colorate in nuante variate de la alb, trecand prin roz pal, ciclamen si ajungand la zeci de nuante de rosu, simple sau cu mai multe randuri de petale, cu margine simpla sau ondulata. De cativa ani a fost descoperita si o camellie galbena dar pana la cultivarea ei si a unor hibrizi derivati pe scara larga in pepiniere va mai dura ceva timp, din pacate...
Speciile salbatice au flori simple alb, roz, corai, cu stamine galbene.
Camellile infloresc de la inceputul lunii octombrie pana in mai. Cele mai timpurii sunt camellile sasanqua.
Floarea cameliei poate dura in conditii optime pana la cateva saptamani. Marimea florilor este la fel de variata – de la flori mici (3/4 cm) la flori mari, (10 si chiar 14 cm). Frunzele sunt verzi, lucioase, alternate, simple, groase, cu aspect cerat . Fructul este o capsula uscata, impartita in 1 - 5 compartimente, fiecare are 1-8 seminte.

Substratul de cultura
Trebuie sa fie usor acid, fibros, hranitor, bine drenat (amestec de turba, pamant de frunze, ace de brad, nisip si scoarta de pin). Un sol foarte calcaros si o apa dura duc la decolorarea frunzelor (deficitului de fier) si chiar la moartea plantei.

Udarea:
Apa se administreaza moderat, dar trebuie sa avem grija ca niciodata sa nu lasam pamantul uscat complet. Nu tolereaza uscaciunea dupa cum nu tolereaza nici “picioarele reci si ude” Apa pe care o folosim sa fie “la temperatura camerei” si necalcaroasa.

Aerul:
Trebuie sa fie umed. Nu tolereaza uscaciunea nici in sol nici in aer. Pentru o ridicare a umiditatii mediului, putem pune ghiveciul pe un pat de pietris special, umed continuu.

Ingrãsãminte:
Pentru o scurta perioada de timp se pot aplica ingarsaminte sub forma de solutii 0,1 % cu reactie acida, bilunar. Perioada de administrare a ingrasamintelor trebuie sa corespunda cu cea de crestere intensa. Nu se aplica ingrasaminte in perioada “ de somn” – dupa formarea bobocilor si pana la reluarea ciclului vegetativ (dupa terminarea perioadei de inflorire).

Inmultire:
Inmultirea este greoaie. Se poate realiza prin seminte, butasi sau altoire. Pentru inmultire cititi topicul special.

Conditii de iernare:
Iarna camellia este o planta fericita datorita temperaturilor scazute, dar, in functie de varietate temperaturile nu trebuie sa scada sub 3-5 grade in cazul camellilor de interior sau, in cazul camelliior de gradina sub temperaturile minime constatate ( a se citi topicul special dedicat varietatilor rezistente la frig – “hardy”). Udarea trebuie diminuata pe timpul iernii.

Boli si dãunãtori:
In functie de varietate si camellia isi are “inamicii” sai.
Cel mai redutabil este considerat a fi Glomerella cingulata – aceasta ciuperca provoaca cangrenarea frunzelor si crengilor. Este o boala foarte grava, pentru a evita raspandirea ei la intreaga planta se inlatura frunzele si crengile afectate si trateaza cu o solutie de tiofanat – metil ( pe piata romaneasca il gasim sub denumirea comerciala Topsin® AL 70 PU ). Atentia la dezinfectarea instrumentelor de gradinarit.
Frunzele camelliilor atacate prezinta acelasi tip de leziuni ca acestea :


Sclerotinia camelliae si Botrytis cinerea – afecteaza florile care capata un aspect “manat”.


In ultimii ani in USA a fost semnalata infectarea camelliei si cu Phytophora ramorum - semnul este necrozarea funzelor, incepand de la margini si caderea ulterioara a bobocilor


Camellia mai poate fi atacata de acarieni si afide.
Insecticide sistemice cum ar fi Disulfoton O,O-diethyl S-[2-(ethylthio)ethyl] phosphorodithioate – asigura un control impotriva insectelor, afidelor si a altor catorva daunatori. Se mai pot folosi si insecticide de contact dar nu uitati ca eficienta lor este limitata la perioada aplicarii.

Alte afectiuni ale camellilor:
- arsuri pe frunze datorate amplasarii intr-un loc cu prea mult soare.
- in cazul unui sol care nu este bine drenat si udarea este excesiva apare edemul - innegrirea si ulterior caderea frunzelor.
- arsuri datorate ingrasamantului excesiv sau aplicarilor prea frecvente.
- arsuri pe frunze datorate frigului ( plantarea in gradina a unei varietati nerezistente la temperaturile joase).

Îngrijire, particularitãti:

Inainte de a cumpara camellii este foarte important sa ne gandim daca le putem oferi microclimatul necesar. Camellia este pretentioasa mai ales la umiditate si temperatura. Are nevoie de temperatura rece iarna si racoare si ventilatie vara. In cazul unor temperaturi inadecvate varietatii pe care o aveti, a excesului de apa in sol, a apei calcaroase, a curentilor de aer rece, frunzele se innegresc si cad. Atentie, aceste conditii sunt esentiale pentru camellii si prin urmare limiteaza destul de mult cresterea ei in orice casa.
Urmatorul pas important este alegerea unor plante cu aspect sanatos ( frunze fara pete sau decolorari) si, daca se poate si frumos lastarita .
Ideal ar fi sa putem alege varietati “ cu pedigree” – nu din cele numite generic japonica. Ne-ar fi mult mai usoara ingrijirea lor ulterioara.
Se spune ca in perioada de formare a bobocilor si cand ei sunt aproape sa se deschida, nu trebuie sa miscam planta din loc, deoarece acestia sunt foarte sensibili. Crescatorii spun ca este un mit deoarece sunt multe persoane care pe timpul iernii le scot afara dimineata si le baga intr-un loc adapostit de inghet (garaj neincalzit) seara. Este intr-adevar daunatoare o diferenta f mare de temperatura nu insa si "plimbatul" in sine.
Transplantarea se face primavara, dupa trecerea florilor, din doi in doi ani sau in functie de necesitati ( ca la oricare alta planta de ghiveci semnalul este iesirea radacilor prin orificiile de scurgere a apei). Ghiveciul in care va fi transplantata planta trebuie sa fie doar cu cativa cm mai mare. Substratul pentru transplantare trebuie sa fie bine drenat, poros, hranitor, usor acid. Se recomanda ca pe fundul ghiveciului sa fie pus un strat de scoarta de pin. Tot primavara, dupa inflorire, se fac si taierile de corectare a coroanei.

Specii si varietãti:
Exista cateva sute de specii cunoscute : C azalee, Cjaponica var japonica, C. japonica var. rusticana, C. mairei, C. phellocapsa, C. pitardii var. pitardii, C. pitardii var. yunnanica, C. polyodonta, C. Reticulata, C. saluenensis, C. semiserrata, C. subintegra, C. tenuivalvis, C. tunganica , C. chrysantha, C. chrysanthoides, C. cuphuongensis, C. euphlebis, C. flava, C. impressinervis, C. liberofilamenta, C. nitidissima, C. petelotii, C. pingguoensis, C. Tunghinensis , C. assimilis, C. caudata, C. cordifolia, C. lawii, C. salicifolia , C. crapnelliana, C. furfuraceae, C. gigantocarpa, C. Octopetala, C. indochinensis, C. Longipedicellata, C. luteoflora , C. brevistyla, C. brevistyla formular. rubida, C. fluviatilis, C. gauchowensis, C. grijsii, C. kissi, C. miyagii, C. obtusifolia, C. oleifera, C. sasanqua, C. vietnamensis, C. yuhsienensis, C. piquetiana , C. granthamiana, C. yunnanensis , C. henryana, C. Trichocarpa, C. irrawadiensis, C. ptilophylla, C. sinensis var. assamica, C. sinensis var. sinensis, C. taliensis, C. vidalii , C. buxifolia, C. costii, C. cuspidata, C. euryoides, C. forrestii, C. fraterna, C. handelii, C. lancicalyx, C. longicarpa, C, lutchuensis, C. minutiflora, C. nokoensis , C. parvilimba, C. rosaeflora, C. transnokoensis, C. trichoclada, C. Tsaii, C. acuticalyx, C. anlungensis, C. parvimuricata, C. rhytidocarpa, C. rubituberculata, C. Tuberculata....
Printre cele mai cultivate varietati sunt :
Camellia Sinensis
Camellia Japonica
Camellia Sasanqua
Camellia Oleifera
Camellia Reticulata
Camellia Cuspidata
Camellia Grijsii
Camellia Vernalis
Camellia Saluensis
Camellia Lutchensis
Camellia Rusticana
Camellia Higo
Camellia Wabisuke – la mare moda in ultimii in asa-zisele gradini japoneze din vestul Europei
( Higo si Wabisuke sunt considerate de anumiti specialisti drept varietati ale C Japonica).
In ceea ce priveste hibrizii cei mai cunoscuti sunt probabil williamsii produsi de JC Williams in Cornwall / UK si Ackerman in Washington / USA.
 
Sus