Billbergia nutans

simonag

Member
Aceasta fisa a fost realizata initial de catre angela draganoiu

Denumire ºtiinþificã
Billbergia nutans

Denumire popularã:
-

Imagini:
http://images.google.ca/images?hl=en&q= ... rch+Images

Tipul plantei:
erbacee perena.

Gabarit:
Inaltime : pina la 1 m
Diametru : 50 cm

Lumina si temperatura:
Locuri luminoase dar nu soare direct caci pot aparea arsuri pe frunze
Temperaturi cuprinse intre 10 si 21 grade C

Flori, frunze, fructe:
Billbergiile sint plante ale caror frunze sint inguste si alungite, avind de-a lungul marginilor spini foarte mici colorati in verde inchis. Perioada de inflorire este iunie-septembrie dar s-a observat ca pot inflori si in decembrie, ianuarie. Planta mama moare la putin timp dupa ce infloreste.

Solul:
Se recomanda un amestec format din 3 parti turba, 2 parti nisip si 1 parte pamant de telina. Solul trebuie sa fie usor acid.

Udarea:
Udarea cu apa necalcaroasa, pe timpul verii se poate pune apa in rozeta pe care o formeaza frunzele. Apa din centrul rozetei nu trebuie indepartata ci este deajuns sa fie completata o data pe luna cu apa proaspata.

Aerul:
Atmosfera umeda. Primavara si vara, pentru a mentine umiditatea, trebuie pulverizata apa sau asezata planta pe suport cu pietris ud, in special in zilele cu tempetaturi ridicate.

Ingrãºãminte:
Ingrasamint diluat in apa de udare o data la 2 saptamini, operatiune care se executa in special in perioada de inflorire.

Inmulþire:
Se poate inmulti prin seminte care trebuie sa fie proaspete. Semintele se iau inca umede si se pun intr-un compost pentru seminte, peste care se asterne un strat de nisip fin, mentineti amestecul perfect ud, intr-o atmosfera umeda, in loc umbros si la o temperatura intre 24 si 26 grade C; dupa cca. 4-6 saptamini apar plantutele.
Mai simplu se poate inmulti prin separarea lastarilor care se pot preleva in martie-aprilie de la baza plantelor adulte. Taiati-i cind au cca 4-10 cm astfel incit sa ramina prinsa o bucatica de radacina si plantati-i separat intr-un amestec pe baza de turba si nisip fin, mentineti-i suficient de bine udat pina incep sa creasca si nu-i expuneti la soare. Dupa o saptamina au deja radacini proprii si pot fi tratate ca plante adulte.

Conditii de iernare:
se va evita aerul uscat si temperaturile coborate. De asemenea, se va evita aerul statut, care poate duce la putrezire.

Boli ºi dãunãtori:
- paianjenul rosu: se trateaza cu un acaricid specific si aveti grija sa mentineti umiditatea pulverizind regulat apa sau asezind planta pe un strat de pietris ud;
- paduchele testos: se combate cu un insecticid sistemic stropind intreaga planta si repetind tratamentul la 8-10 zile ;
- paduchele linos: se combate folosind o cirpa moale sau o pensula inmuiata in alcool denaturant.

Îngrijire, particularitãþi:
Nu sint plante greu de crescut si chiar plantele tinere fac flori foarte frumoase.
Aceasta planta a fost adusa in Europa pe la sfirsitul primei jumatati a secolului XIX.
In perioada aprilie-septembrie planta trebuie expusa la temperatura ideala de 21-24 grade C. Pentru a obtine o culoare frumoasa a frunzelor trebuie mentinuta in plina lumina dar la adapost de razele soarelui. Expunerea la soare ca si umbra totala dauneaza plantei ducind fie la arderea fie la moartea frunzelor.

Specii ºi varietãþi:
- B. nutans : are frunze inguste si lungi pina la 40-50 cm, margini cu spini, de culoare verde inchis ; are frunzele in forma de pilnie ceea ce ii permite sa stocheze apa. Floarea are forma de picatura si iese dintr-o bractee roz intens; petalele interne sint fie verzi cu margine albastra, fie rosietice cu verde si albastru.
- B. pyramidalis face o inflorescenta spectaculoasa formata dintr-un stiulete alb care se termina cu doua bractee stacojii din care ies florile rosu-caramiziu cu margine violet.
- B. sundersii are frunze inguste, verde stralucitor cu margini brune, dungi transversale si pete galben-rosiatic; florile sint reunite in raceme si sint mentinute de pedunculi ascutiti care au cruste rosii sau albe, florile sint galbene in partea inferioara si violacee de la mijloc pina la extremitatea arcuita a pedunculului.
- B. zebrine : are flori portocalii cu petale interne ascutite si margini verzi; frunzele sint purpurii sau verde inchis cu striatii transversale argintiu intens au spini de-a lungul marginii si sint acoperite de cruste albe.

Discutii despre Billbergia:
http://egradini.ro/forum/viewtopic.php?t=745
 
Sus