victoria
Active Member
Pentru ca nu am gasit decat foarte putine informatii pe aici despre ingrasaminte bio si cam atat, am indraznit sa deschid un topic nou despre ingrasaminte si solutii pentru combaterea bolilor si daunatorilor din gradina, facute din plante.
daca nu este bine aici,rog moderatorii sa mute.
Eu voi pune aici tot ceea ce am strans de pe diverse site-uri si bloguri in calculatorul meu.Asa imi va folosi si mie si tuturor celor interesati,si se vor putea adauga informatii noi
Foile cepei sunt mana cereasca, atât pentru om, cât si pentru fratii sai vegetali. Ele sunt universal valabile si le putem folosi în mai multe rânduri.
Dupa ce preparam infuzia, fiertura, sau colorantul în mod categoric nu o sa le aruncam la gunoi, ci le vom folosi drept îngrasamânt pentru plantele si culturile noastre. Foile de ceapa sunt, atât un fertilizator excelent, cât si un vraci de temut în rândul bolilor si daunatorilor gradinaresti.
S-a întâmplat ca plantele de apartament sa se întristeze? Le putem înveseli cu fiertura (decoct) din foi de ceapa. Nu e mare filozofie sa preparam asa ceva. Iata cum vom face: într-un vas emailat punem o mâna de foi de ceapa si turnam peste ele 1,5 l de apa fiarta. Lasam sa fiarba cam 5-7 minute, dupa care vasul îl lasam, acoperit, sa se ostoiasca, vreo 2 ore. Dupa ce s-a racit si a ajuns la temperatura camerei, vom strecura decoctul (fiertura) si apoi putem stropi plantele mâhnite si chiar substratul.
Este foarte bine, daca o data pe luna, în scop profilactic, vom stropi plantele si substratul cu acest leac. Plantele nu numai ca se vor înviora, dar vor fi si satule, dat fiind ca infuzia are si proprietati hranitoare.
Prepararea infuziei nu se deosebeste cu mult de cea a fierturii. Într-un vas, din sticla sau emailat, turnam un litru de apa calduta, punem vreo 20 gr. de foi de ceapa, acoperim si lasam la odihna cam o zi. Apoi strecuram si stergem, cu grija, frunzele plantelor atacate de acarienii obraznici, mai cu seama, pe partea inferioara . A doua zi, dupa procedura, va trebui sa spalam bine plantele, cu apa curata. Cu toate acestea, trebuie retinut un fapt important. Infuzia si fiertura (decoctul) nu se folosesc decât proaspat preparate. De aceea, de fiecare data, vom pregati un leac nou.
Foile întrebuintate, (eu folosesc foile de doua sau chiar trei ori) le vom îngropa în brazde, sau la radacinile copiilor nostri vegetali. Deopotriva de folositoare vor fi foile cepei noastre si, în cazul în care, le vom adaposti în groapa de compost.
Am vazut cum ne ajutam de foile de ceapa la plantele de apartament. Sa stiti, ca la fel de bine, ne ajuta si la problemele din gradina.
Spuneam mai sus, ca folie de ceapa au multe proprietati binefacatoare. Sunt hranitoare, au proprietati repelente, antiseptice, antibacteriene si antivirale.
Când repic rasadurile în recipiente mai mari, sau la locul definitiv, nu uit niciodata sa le plantez într-un culcus captusit si cu o mâna de foi de ceapa. Stiu ca ele îmi vor feri pupilii de o gramada de betesuguri micotice si goange hamesite, dar, deopotriva, mi le vor si hrani. Rosiile, castravetii, varza, vor fi multumiti nevoie – mare. Cartofii, semanati într-o mana de foi de ceapa, vor fi ocoliti de cumatrul gândac vargat, care nu suporta mirosul lor. Bineînteles, îl am în vedere pe Gândacul de Colorado. Viermele sârmos, coropisnita îsi vor face bagajele si vor pleca cu coada-ntre picioare.
Se mai întâmpla ca frunzele castravetilor si al dovleceilor (zucchini) sa se îngalbeneasca. Le-o fi sete. Încercam sa le ostoim setea, dar frunzele tot nu-si revin. Încercam sa-i umbrim o idee. Parca-parca s-au mai înviorat, dar frunzele nu-si revin si pace. Cine credeti ca ne vine în ajutor? Fireste, foile de ceapa, sub forma de infuzie. Pregatim o caldare cu apa calduta (cam 30?) în care aruncam vreo 200 gr de foi de ceapa (sau cat încape în doua cause bune), lasam sa dea în clocot, acoperim si lasam sa se dumireasca ceva vreme.. Apoi strecuram lichidul racit într-alt vas. Lichidul obtinut reprezinta concentratul, din care vom lua cam 2 litri la o galeata de apa calâie (+20-22?). Cu infuzia stropim direct peste frunze. Se vor înviora cât ai clipi. Si unde mai pui ca si rod mai bogat vor lega.
Nu de putine ori ne-am trezit cu rasadurile secerate, practic, atacate fiind de un dusman ascuns. O ciuperca ce-si face de cap printre tinerele plantute, mai ales. Multi au obiceiul de a steriliza substratul, pamântul, pentru rasaduri. Numai ca, o data cu ciumafaile nemiloase, dispar si bacteriile cumsecade. Eu prefer sa las în pace microorganismele bune la suflet si sa folosesc ceaiul din foi de ceapa în calitate de dezinfectant hranitor, împuscând doi iepuri dintr-un foc. Stropesc cu infuzia (reteta de la paragraful 5) de 2-3 ori la 6 zile. Se curata substratul de rauri si radacinile primesc si leac si bunataturi. Pomii si arbustii fructiferi au si ei parte de dusuri binefacatoare. Purici, acarieni, cicade, etc., fug mâncând pamântul. Cele care scapa, caci celelalte sunt în drum spre alte lumi.
În acest scop procedez în felul urmator: într-un butoi (nu e neaparata nevoie sa fie foarte mare, trebuie sa încapa doua galeti de apa) arunc o galeata de foi de ceapa si doua de apa calda. Acopar sau îi pun capacul, si las cam vreo 5 – 6 zile. Apoi strecor concentratul mortal pentru daunatorii prea îndrazneti si-l diluez cam 1:2. Nu uitam sa-i adaugam si niste sapun ras. Cel de casa e cel mai indicat, dar nici detergentul de vase nu e chiar de lepadat. La o caldare punem vreo 20 gr de sapun sau o lingura de detergent de vase. 3 litri din acest remediu înlocuiesc cu succes zeci de litri de veninuri chimice.
Pentru paduchii invadatori, folosim o alt fel de licoare: punem, într-o galeata, 200 gr de foi de ceapa, turnam peste – 10 litri de apa calduta si lasam de azi pâna mâine (12-15 ore). Strecuram si stropim fara a lungi solutia si fara a uita sapunul (detergentul de vase ca varianta).
Pentru cei ce au sera sau solar, galeata plina cu licoarea otravicioasa se poate lasa pur si simplu descoperita în aceste încaperi, si, doar din timp în timp, cu un pamatuf, aghesmuiti plantele.
Foile de ceapa se pot pastra, la loc uscat, ani de zile, fara sa li se altereze proprietatile benefice curative. Singura conditie este sa fie luate de pe cepe perfect sanatoase.
Reţeta 1
Apa de cenuşă I – 500 gr de cenuşă opărimcu 5 l apă fiartă, sau fierbem 15 minute; lăsăm să se limpezească (decanteze), scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 l de apă „stată”, adică, apă de ploaie, sau nu, stată în soare pănă se încălzeşte.
II – luăm o găleată de 10l, punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi, peste ea, apă, aproape de plin. Lăsăm acoperit, afară, cam 1 săptămână – 10 zile. Scurgem apa limpede, adăugăm apă pănă la 10 l şi folosim. Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori, numai că, în felul acestea, fireşte, concentraţia va fi mai slabă
Reţeta 2 – o altă preferată a mea – urzica. În stare proaspătă, pun o mână bună de urzici tocate în lăcaşul în care plantez roşia. În rest, folosesc cu mare succes purinul, maceratul, adică, de urzici. Umplu pe jumătate o găleată de 10 l cu urzici crude, fără flori şi fără rădăcini, acopăr cu apă calduţă, acopăr şi las cam o săptămână – 10 zile la „dospit”, în soare. Purinul este gata în momentul în care apare acel miros specific de ….urât. Strecurăm, ţinându-ne de nas, şi folosim 1 l de purin la 10 de apă. Eu mai adaug şi cenuşă, cam un pahar. O prietenă m-a învăţat să fac mai simplu purinul, adică: croiesc un săcotei, suficient de mare, dintr-un material destul de dens, adică să nu fie, totuşi, tifon, şi, care să încapă în recipientul în care voi fabrica delicatesa. Înghesuim în săcotei urzicile, şi, de astă dată nu ne mai este teamă să le punem cu flori sau seminţe, pentru că, datorită materialului sacoteiului, toată masa va rămane închisă în acesta, iar maceratul va fi curat şi numai bun de întrebuinţat. În felul acesta nu mai este nevoie sa strecurăm. Şi, credeţi-mă, se economiseşte destul timp. Timp, pe care-l folosesc să rup urzici, să le las să se pălească, pentru ca mai apoi să le pun ca strat de mulcire de jur-îmrejurul plantelor şi nu numai.
daca nu este bine aici,rog moderatorii sa mute.
Eu voi pune aici tot ceea ce am strans de pe diverse site-uri si bloguri in calculatorul meu.Asa imi va folosi si mie si tuturor celor interesati,si se vor putea adauga informatii noi
Foile cepei sunt mana cereasca, atât pentru om, cât si pentru fratii sai vegetali. Ele sunt universal valabile si le putem folosi în mai multe rânduri.
Dupa ce preparam infuzia, fiertura, sau colorantul în mod categoric nu o sa le aruncam la gunoi, ci le vom folosi drept îngrasamânt pentru plantele si culturile noastre. Foile de ceapa sunt, atât un fertilizator excelent, cât si un vraci de temut în rândul bolilor si daunatorilor gradinaresti.
S-a întâmplat ca plantele de apartament sa se întristeze? Le putem înveseli cu fiertura (decoct) din foi de ceapa. Nu e mare filozofie sa preparam asa ceva. Iata cum vom face: într-un vas emailat punem o mâna de foi de ceapa si turnam peste ele 1,5 l de apa fiarta. Lasam sa fiarba cam 5-7 minute, dupa care vasul îl lasam, acoperit, sa se ostoiasca, vreo 2 ore. Dupa ce s-a racit si a ajuns la temperatura camerei, vom strecura decoctul (fiertura) si apoi putem stropi plantele mâhnite si chiar substratul.
Este foarte bine, daca o data pe luna, în scop profilactic, vom stropi plantele si substratul cu acest leac. Plantele nu numai ca se vor înviora, dar vor fi si satule, dat fiind ca infuzia are si proprietati hranitoare.
Prepararea infuziei nu se deosebeste cu mult de cea a fierturii. Într-un vas, din sticla sau emailat, turnam un litru de apa calduta, punem vreo 20 gr. de foi de ceapa, acoperim si lasam la odihna cam o zi. Apoi strecuram si stergem, cu grija, frunzele plantelor atacate de acarienii obraznici, mai cu seama, pe partea inferioara . A doua zi, dupa procedura, va trebui sa spalam bine plantele, cu apa curata. Cu toate acestea, trebuie retinut un fapt important. Infuzia si fiertura (decoctul) nu se folosesc decât proaspat preparate. De aceea, de fiecare data, vom pregati un leac nou.
Foile întrebuintate, (eu folosesc foile de doua sau chiar trei ori) le vom îngropa în brazde, sau la radacinile copiilor nostri vegetali. Deopotriva de folositoare vor fi foile cepei noastre si, în cazul în care, le vom adaposti în groapa de compost.
Am vazut cum ne ajutam de foile de ceapa la plantele de apartament. Sa stiti, ca la fel de bine, ne ajuta si la problemele din gradina.
Spuneam mai sus, ca folie de ceapa au multe proprietati binefacatoare. Sunt hranitoare, au proprietati repelente, antiseptice, antibacteriene si antivirale.
Când repic rasadurile în recipiente mai mari, sau la locul definitiv, nu uit niciodata sa le plantez într-un culcus captusit si cu o mâna de foi de ceapa. Stiu ca ele îmi vor feri pupilii de o gramada de betesuguri micotice si goange hamesite, dar, deopotriva, mi le vor si hrani. Rosiile, castravetii, varza, vor fi multumiti nevoie – mare. Cartofii, semanati într-o mana de foi de ceapa, vor fi ocoliti de cumatrul gândac vargat, care nu suporta mirosul lor. Bineînteles, îl am în vedere pe Gândacul de Colorado. Viermele sârmos, coropisnita îsi vor face bagajele si vor pleca cu coada-ntre picioare.
Se mai întâmpla ca frunzele castravetilor si al dovleceilor (zucchini) sa se îngalbeneasca. Le-o fi sete. Încercam sa le ostoim setea, dar frunzele tot nu-si revin. Încercam sa-i umbrim o idee. Parca-parca s-au mai înviorat, dar frunzele nu-si revin si pace. Cine credeti ca ne vine în ajutor? Fireste, foile de ceapa, sub forma de infuzie. Pregatim o caldare cu apa calduta (cam 30?) în care aruncam vreo 200 gr de foi de ceapa (sau cat încape în doua cause bune), lasam sa dea în clocot, acoperim si lasam sa se dumireasca ceva vreme.. Apoi strecuram lichidul racit într-alt vas. Lichidul obtinut reprezinta concentratul, din care vom lua cam 2 litri la o galeata de apa calâie (+20-22?). Cu infuzia stropim direct peste frunze. Se vor înviora cât ai clipi. Si unde mai pui ca si rod mai bogat vor lega.
Nu de putine ori ne-am trezit cu rasadurile secerate, practic, atacate fiind de un dusman ascuns. O ciuperca ce-si face de cap printre tinerele plantute, mai ales. Multi au obiceiul de a steriliza substratul, pamântul, pentru rasaduri. Numai ca, o data cu ciumafaile nemiloase, dispar si bacteriile cumsecade. Eu prefer sa las în pace microorganismele bune la suflet si sa folosesc ceaiul din foi de ceapa în calitate de dezinfectant hranitor, împuscând doi iepuri dintr-un foc. Stropesc cu infuzia (reteta de la paragraful 5) de 2-3 ori la 6 zile. Se curata substratul de rauri si radacinile primesc si leac si bunataturi. Pomii si arbustii fructiferi au si ei parte de dusuri binefacatoare. Purici, acarieni, cicade, etc., fug mâncând pamântul. Cele care scapa, caci celelalte sunt în drum spre alte lumi.
În acest scop procedez în felul urmator: într-un butoi (nu e neaparata nevoie sa fie foarte mare, trebuie sa încapa doua galeti de apa) arunc o galeata de foi de ceapa si doua de apa calda. Acopar sau îi pun capacul, si las cam vreo 5 – 6 zile. Apoi strecor concentratul mortal pentru daunatorii prea îndrazneti si-l diluez cam 1:2. Nu uitam sa-i adaugam si niste sapun ras. Cel de casa e cel mai indicat, dar nici detergentul de vase nu e chiar de lepadat. La o caldare punem vreo 20 gr de sapun sau o lingura de detergent de vase. 3 litri din acest remediu înlocuiesc cu succes zeci de litri de veninuri chimice.
Pentru paduchii invadatori, folosim o alt fel de licoare: punem, într-o galeata, 200 gr de foi de ceapa, turnam peste – 10 litri de apa calduta si lasam de azi pâna mâine (12-15 ore). Strecuram si stropim fara a lungi solutia si fara a uita sapunul (detergentul de vase ca varianta).
Pentru cei ce au sera sau solar, galeata plina cu licoarea otravicioasa se poate lasa pur si simplu descoperita în aceste încaperi, si, doar din timp în timp, cu un pamatuf, aghesmuiti plantele.
Foile de ceapa se pot pastra, la loc uscat, ani de zile, fara sa li se altereze proprietatile benefice curative. Singura conditie este sa fie luate de pe cepe perfect sanatoase.
Reţeta 1
Apa de cenuşă I – 500 gr de cenuşă opărimcu 5 l apă fiartă, sau fierbem 15 minute; lăsăm să se limpezească (decanteze), scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5 l de apă „stată”, adică, apă de ploaie, sau nu, stată în soare pănă se încălzeşte.
II – luăm o găleată de 10l, punem cenuşă cam pe sfert şi adăugăm apoi, peste ea, apă, aproape de plin. Lăsăm acoperit, afară, cam 1 săptămână – 10 zile. Scurgem apa limpede, adăugăm apă pănă la 10 l şi folosim. Peste cenuşa rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori, numai că, în felul acestea, fireşte, concentraţia va fi mai slabă
Reţeta 2 – o altă preferată a mea – urzica. În stare proaspătă, pun o mână bună de urzici tocate în lăcaşul în care plantez roşia. În rest, folosesc cu mare succes purinul, maceratul, adică, de urzici. Umplu pe jumătate o găleată de 10 l cu urzici crude, fără flori şi fără rădăcini, acopăr cu apă calduţă, acopăr şi las cam o săptămână – 10 zile la „dospit”, în soare. Purinul este gata în momentul în care apare acel miros specific de ….urât. Strecurăm, ţinându-ne de nas, şi folosim 1 l de purin la 10 de apă. Eu mai adaug şi cenuşă, cam un pahar. O prietenă m-a învăţat să fac mai simplu purinul, adică: croiesc un săcotei, suficient de mare, dintr-un material destul de dens, adică să nu fie, totuşi, tifon, şi, care să încapă în recipientul în care voi fabrica delicatesa. Înghesuim în săcotei urzicile, şi, de astă dată nu ne mai este teamă să le punem cu flori sau seminţe, pentru că, datorită materialului sacoteiului, toată masa va rămane închisă în acesta, iar maceratul va fi curat şi numai bun de întrebuinţat. În felul acesta nu mai este nevoie sa strecurăm. Şi, credeţi-mă, se economiseşte destul timp. Timp, pe care-l folosesc să rup urzici, să le las să se pălească, pentru ca mai apoi să le pun ca strat de mulcire de jur-îmrejurul plantelor şi nu numai.
