Clematis spp. - Clematita

simonag

Member
Fisa a fost realizata de:
mflorian
Trimis: Mie Aug 31, 2005 1:21 pm
---------------

Denumire științifică:Clematis spp.

Denumire populară:Clematitã, Curpen

Imagini:

Tipul plantei: cățărătoare perenă

Gabarit:
0,5 - 15 m în funcție de varietate

Lumina și temperatura:
Numărul de ore de expunere directă la soare depinde de varietate. Există varietăți care se simt bine cu 1-2 ore de soare (expunere nordică) și varietăți care au nevoie de expunere sudică (8-12 ore de soare direct) pentru a se dezvolta sănătos.

Flori, frunze, fructe:
Unele varietăți încep înflorirea din aprilie (de ex. Clematis Atragene) și alte varietăți înfloresc pînã în noiembrie ( de ex. Clematis terniflora). După înflorire și semințele sînt decorative.

Solul:Solul trebuie să aibă drenaj bun și să fie bogat în substanțe nutritive. În groapa în care se face plantarea se adaugă compost sau gunoi de grajd vechi de peste un an. Poziția ideală pentru clematite este cu rădăcina la umbră și cu tulpina la soare. De aceea, este recomandat ca în jurul clematitei să fie plante care să-i umbrească solul. Sunt ideale plante cu rădăcini puăin adînci, care să nu deranjeze rădăcinile clematitei. De asemnea, se recomandă fie plante perene, fie plante anuale care se auto-însămînțează, deoarece clematitele nu agreaza săparea pământului din jur.
Dacă planta este ținută în ghiveci, acesta trebuie așezat la umbră și îmbrăcat cu staniol. Se recomandă ghivece adânci, de mari dimensiuni (diametrul de 30 cm si adîncimea de 40-50 cm.

Udarea:Solul trebuie să fie umed, planta are nevoi destul de ridicate de apă. În perioadele secetoase, clematita se udă abundent, în așa fel încât apa să pătrundă adânc în sol.

Aerul: nimic deosebit, clima din România este adecvată.

Ingrășăminte: În general, nu este nevoie de fertilizare. Dacă solul este sărac, fertilizarea se face anual, în aprilie, cu un fertilizator cu solubilitate scăzutã.

Inmulțire:
a) Înmulțirea clematitelor prin semințe este destul de laborioasã.
Semințele trebuie să se maturizeze pe tufã și se culeg la sfârșitul toamnei. Se plantează imediat și se plasează afarã, la rece peste iarnă (pentru stratificare). Primăvara ghiveciul se udă și se introduce într-o pungă transparentă pentru a păstra umezeala. Apoi se așteaptă între o lună și 3 ani (funcție de varietate) până când semințele germinează. În tot acest timp trebuie asigurată umiditate constantă și aer (punga nu trebuie sã fie închisă ermetic).

b) Înmulțirea prin butași se face fie primăvara cu butași verzi, fie vara cu butași semilemnificați, fie iarna, cu butași lemnificați. Cel mai ușor este cu butași verzi, după cum urmează: primăvara se recoltează un lăstar proaspăt crescut. Se îndepărteazã partea crudă de deasupra, care se îndoaie când lăstarul este ținut vertical. Imediat sub această porțiune se păstrează partea verde, respectiv 1 nod cu frunze, astfel: se taie deasupra nodului la aprox. 2-3 cm și sub nod la aprox. 10-20 cm. Această tăietură se face fie sub apă, fie normal - dar butașul se introduce imediat în apă. Din cele 2 frunze rămase pe butaș, una se îndepărtează și cealaltă se taie la jumătate. Toate tăierile trebuie făcute cu unelte foarte ascuțite, pentru a avea suprafețe tăiate cât mai uniform. Aceasta impiedică putrezirea, într-o oarecare măsură. Se înfige tija inferioarã într-un amestec facut dintr-o parte turbă și o parte nisip, care, în prealabil, a fost tratat cu fungicid. Drenajul trebuie să fie foarte bun, altfel butașul putrezește. Se ține la răcoare între 15-20 grade) și lumină, dar nu în soare direct. Dupa 3-7 săpatămâni ar trebui să apară un lăstar nou din nod, semn că butașul s-a prins.
c) Înmulțirea prin marcotaj este cea mai puțin laborioasă. Se alege o ramură joasă, crescută în anul curent sau în anul precedent, se îngroapă o porțiune cu 2 noduri din aceasta (bineînțeles, fără a o rupe de pe planta-mamă). În anul următor, ramura va avea rădăcini proprii și va putea fi detașată și replantată.

Condiții de iernare:Clematitele sunt bine adaptate climei din România și iernează afară fără probleme. Cu toate acestea, este recomandat ca iarna, pământul din jurul rădăcinilor sã fie acoperit cu frunze, paie sau coajã de copac. Clematitelor plantate în ghiveci li se va asigura o oarecare protecție pe timp de iarnã. Pentru a evita înghețarea întregului volum de pământ din ghiveci, acesta va fi învelit sau așezat într-un loc mai ferit (balcon închis, garaj etc.)

Boli și dăunători: Clematita este, în general, rezistentă la boli și dăunători. Aceștia din urmă o pot ataca ocazional. Afidele pot ataca părțile moi ale plantei. Melcii pot ataca frunzele. De asemenea, șoarecii pot roade rădăcinile. Cea mai periculoasã boală este un mucegai care poate apărea dacă planta este așezată într-o poziție care nu favorizeazã circulația aerului. Toate părțile afectate de mucegai trebuiesc îndepărtate și se va aplica un tratamnet cu fungicid (Topsin).

Îngrijire, particularități:Tăierea anuală este cea mai importantă componentă a îngrijirii clematitei. Prin tăiere se asigură înflorirea abundentă. Tăierea se face la începutul lunii martie. Dacă tăierea se face mai târziu, se va întârzia înflorirea. Tăierea se va face cu foarfece foarte bine ascuțite, pentru a nu zdrobi țesuturile. Întotdeauna tãierea se va efectua la 0,5-1 cm deasupra unui nod sănătos. Nu toate varietățile se taie în același fel. După modul de tăiere, clematitele se împart în 3 tipuri:
Tip 1 - Grupa A: nu necesită nici un fel de tăiere, decât cea pentru corectarea formei. Tăierea se va face imediat după înflorire (dar nu mai târziu de luna iulie) și mai sus de 1 m de la sol. Din această categorie fac parte clematitele care înfloresc primăvara devreme, pe ramurile crescute în anul anterior.
Tip 2 - Grupa B: tăierea se face primăvara, în martie, la 1 - 1,5 m de la bază la plantele mai mari de 3 ani. În primul an dupã plantare, tăierea se va face la o înălțime de 25-30 cm iar în al doilea an la 65-75 cm. În general, din aceastã categorie fac parte hibrizii cu flori mari, care încep înflorirea în mai, pe crengile crescute în anul anterior.
Tip 3 - Grupa C: Varietățile care înfloresc târziu, inclusiv pe crengile crescute în anul curent se taie scurt, la 20 - 50 cm deasupra solului, respectiv deasupra celui de-al doilea sau celui de-al treilea nod. Tăierea se va efectua în martie.

Indiferent de categoria din care fac parte, toate clematitele se taie la 30 cm în prima primăvară de după plantare. Această primă tăiere va reduce înflorirea în anul curent, dar va stimula lăstărirea la bază și o creștere viguroasă în anii următori.

Specii și varietăți: au fost create cateva mii de varietăți, cu caracteristici destul de diferite. În continuare vor fi enumerate denumirile populare ale câtorva varietăți, după diverse criterii.

Clematite ușor de cultivat:

Clematite care înfloresc primăvara devreme (tãiere tip 1)
Clematis Constance
Clematis White Swan
Clematis montana var. grandiflora
Clematis The President
Clematis Piilu

Clematite care înfloresc tîrziu (tăiere tip 3)
Clematis Arabella
Clematis Rooguchi
Clematis Abundance
Clematis Rubra
Clematis Bill McKenzie
Clematis Jackmanii

Clematite care au nevoi mai reduse de expunere la soare:
Clematis Barbara Dibley
Clematis Caroline
Clematis Louise Rowe

Clematite care preferã expunerea sudicã:
Clematis Duchess of Edinburg
Clematis Royalty
Clematis Sylvia Denny
Clematis tangutica Group Aureolin

Clematite care nu depășesc 1 m în înãlțime:
Clematis Piilu
Clematis integrifolia Group Rosea
Clematis x durandii
Clematis integrifolia
Alba

Clematite care depășesc 7 m în înălțime:
Clematiss montana var. rubens
Clematis montana var. wilsonii
Clematis vitalba Group Paul Ferges

Link-uri:
http://www.asahi-net.or.jp/~JN7H-OONM/c ... ngs_f.html

Discuțiile despre clematite au loc aici:
http://egradini.ro/forum/threads/clematite-partea-iv.16562/
 
Ultima editare de un moderator:
Sus