Obtinerea composturilor :
Principalele surse de îmbogatire a terenului, utilizate în agricultura biologica, sunt reprezentate de totalitatea reziduurilor vegetale (miriste, resturi de porumb, cartofi, resturi rezultate în urma curatatului pomilor etc.), combinate într-o proportie adecvata cu îngrasaminte organice, de preferat, gunoi de grajd sau compost matur.
Incorporarea în sol a materialului obtinut se efectueaza în timpul lucrarilor de pregatire a terenurilor prin intermediul araturii la 25-30 cm. Aceasta practica este mai putin costisitoare pentru reintegrarea substantei organice si refacerea fertilitatii naturale a solulu, pentru ca prin stimularea activitatii microflorei se restituie, prin descompunere, o parte semnificativa de elemente nutritive altfel pierdute.
Obtinerea compostului este baza principala a fertilizarii terenului. Se poate obtine compost dintr-un asternut permanent pentru animale, utilizand atat partea solida a dejectiilor animal, cat si urina. Se poate composta orice material organic nepoluant, prezent în ferma: balegar de la bovine (cel mai bun), ovine, cabaline, gunoi de pasare, resturi vegetale, ca: paie, fan, ierburi (înainte de formarea semintelor), resturi de la curatatul pomilor, coarde de vita de vie, fire de lana, fulgi de gaina, cenusa de lemn, resturi de fructe si legume.
Pentru a obtine un compost de calitate nu este suficienta utilizarea dezordonata, fara nici un criteriu, a oricarui material de natura organica, ci dirijarea procesului de compostare, în functie de dimensiunea, umiditatea, structura si compozitia materialelor reziduale, astfel încat acestea sa fie rapid si eficient disponibile microorganismelor, constituind un substrat ideal si bogat în nutrienti pentru dezvoltarea lor.
Din cele enumerate, rezulta importanta fundamentala a raportului dintre continutul în carbohidrati (mai exact, în carbon) si cel de proteine (mai exact, în azot), existent în materialele utilizate pentru compostare.
Conditiile optime pentru activitatea microorganismelor sunt asigurate cand acest raport este cuprins între 25 si 30.
Cand materialul folosit pentru compostare este mai bogat în carbohidrati si derivatii lor, microorganismele întampina dificultati majore în descompunerea reziduurilor organice si va fi deci necesara o perioada de timp mai mare pentru maturizarea compostului, care va fi, în acest caz, mai sarac în humus.
Cand materialul utilizat este foarte bogat în proteine si în derivatele lor, are loc o pierdere excesiva de azot, mai ales sub forma de amoniac.
MOD DE LUCRU
Pentru a obtine un compost de buna calitate este necesara utilizarea unui amestec de materiale bogate în carbon ( paie, rumegus, turba, carton, frunze de tei, de fag si de stejar etc.) cu unele care cu un continut crescut de azot (resturi de legume, sange uscat, gunoi de grajd etc.), astfel încat sa se asigure o buna permeabilitate.
Ca în orice proces biologic, în obtinerea compostului o importanta deosebita trebuie sa se acorde gradului de umiditate a amestecului.
Materialele excesiv de uscate (coji, scoarte, paie, carton etc.) întarzie activitatea microorganismelor, în timp ce excesul de umiditate, împiedica circulatia aerului, favorizand aparitia proceselor de putrefactie.
Pentru a evita aceste fenomene nedorite, se recomanda reducerea umiditatii aerului si a materialelor bogate în apa si invers, vor fi umectate materialele foarte uscate. In alte cazuri, este suficienta amestecarea materialelor foarte uscate cu cele excesiv de umede.
O metoda foarte simpla de verificare a umiditatii unui amestec este asa-zisa “proba a pumnului”, care consta în comprimarea în mana a unei cantitati mici de compost.
Daca prin comprimare se obtin cateva picaturi de apa, materialul poate fi compostat fara probleme; absenta apei sau apa în abundenta semnaleaza excesul de uscaciune sau, respectiv, de umiditate, care trebuie corectat.
Un rol important îl detine buna aerare de la sfarsitul procesului de compostare.
Aerarea depinde atat de continutul în apa al structurii, cat si de structura, dimensiunea materialelor folosite. In acest caz, este necesara amestecarea atenta a materialelor cu dimensiuni si structuri diverse, pentru a asigura o porozitate optima.
In cazul unui amestec de dimensiuni mari, o aerare buna poate fi asigurata prin folosirea unor tuburi foarte groase de drenaj, plasate vertical, la distanta de circa 1 m si jumatate, în centrul amestecului. In acelasi scop, se pot utiliza pari de lemn, fixati în pamant, care vor fi scosi dupa formarea amestecului, lasand canale pentru trecerea aerului.
Compostarea se mai poate realiza în silozuri, pe platforme traditionale sau pe sectiuni amenajate in aer liber.
PLATFORMA SI STRATURILE
Platforma reprezinta cea mai practica structura folosita la obtinerea compostului, nefiind necesara nici o constructie speciala, materialul compostat depozitandu-se direct pe pamant sub forma de piramida.
Fata de compostarea în siloz, platforma necesita mai mult spatiu, dar procesul de fermentatie este cel obisnuit si eficient, deoarece adaugarea de material proaspat se face lateral, fara a se perturba procesul de descompunere.
Odata adunat materialul suficient pentru realizarea unei platforme, se poate initia stratificarea acestuia, executand o atenta amestecare a diferitelor substante.
Primul strat se constituie dintr-un material mai grosier (ramuri si alte materiale reziduale, rezultate în urma curatatului pomilor) care va avea rolul unui gratar natural pentru scurgerea apei în exces.
Apoi, urmeaza un strat de material mai fin si un strat de pamant bine umectat care la adaugarea gunoiului de grajd si de compost maturizat asigura amestecului o încarcatura microbiana necesara procesului.
Se continua în aceasta ordine, alternand straturile de material organic (pamant amestecat cu substante animale si vegetale bine umectate) cu gunoiul de grajd si compostul bine maturat, ajungandu-se la înaltimea dorita , dupa care platforma se acopera cu paie, fan si cu un strat de circa 5 cm de argila fina.
Durata procesului de compostare depinde de clima, de materialele utilizate si de aranjarea corecta a platformei. In general, sunt necesare cca 6 luni.
Compostul este considerat matur atunci cand s-a transformat într-un amestec de pamant sfaramicios, de culoare bruna închis, cu un miros placut, neîntepator, fara insecte sau rame.
Forma si dimensiunile platformei trebuie sa fie astfel încat sa favorizeze procesele de fermentatie aerobica care stau la baza procesului de compostre. In general, platforma nu depaseste 2 m de latime si 1,8-2 m înaltime.
Lungimea se stabileste în functie de cantitatea de materiale de compostat.
Amplasarea trebuie sa se faca într-un loc umbros, direct pe pamant. In plus, în functie de cerinte, se adauga elemente nutritive în asa fel încat sa se corecteze eventualele carente ale solului.
sursa : fermierul.ro
