Familia:
Crassulaceae
Denumire în limba latină:
Kalanchoe spp.
Imagini:
viewtopic.php?t=324
http://egradinisuculente.sunphoto.ro/KALANCHOE
http://images.google.fr/images?hl=fr&q=Kalanchoe
Tipul plantei:
Suculente, perene, sub forma de tufe sau arborescente.
Gabarit:
In functie de specie si de conditiile de cultivare, dimensiunile sunt cuprinse intre 15 cm si 2m, inaltime.
Lumina şi temperatura:
Fiind plante suculente necesita lumina puternica, dar expunerea prelungita si la orele amiezii face ca frunzele sa-si schimbe culoarea si chiar sa se arda. Plantele crescute in lumina suficienta au o dezvoltare compacta.
Flori, frunze, fructe:
Inflorescenta este erecta si cuprinde un numar variat de flori crescand pe tije de diferite lungimi.
Florile sunt simple sau batute, grupate sub forma de umbrele sau clopotei. Bobocii nu se deschid in acelasi timp ceea ce face ca perioada de inflorire sa dureze mult timp. Formarea bobocilor florali este declansata de lungimea zilei si nu de temperaturi.
Prezinta o gama variata de culori – alb, galben, portocaliu, rosu, gri, violet in cele mai diverse tonalitati.
Frunzele sunt suculente, dispuse perechi opuse, la 90 de grade fata de cele anterioare, de dimensiuni si forme variabile de la rotunde, ovale, cilindrice, rombice, triunghiulare, lanceolate mai mult sau mai putin alungite, carnoase, netede, lucioase, pufoase, paroase, catifelate, crestate etc. Culoarea frunzelor in functie de specie si de expozitia solara este in nuante de la alb, verde, gri, aramiu, maroniu etc. cu sau fara pete.
Solul:
Sol usor, poros cu capacitate mare de drenare, ph neutru (5,5-7,5).
Udarea:
Din primavara pana in mijlocul toamnei, la interval de 3-5 zile, apoi la 15 -30 de zile, in functie de temperaturi si expunerea la soare. Iarna substratul nu trebuie sa se usuce complet.
Aerul:
Ca orice suculenta, suportă bine aerul uscat, iar umezeala duce la putrezirea plantelor.
Ingrăşăminte:
Se recomanda fertilizarea de 2-3 ori pe an, in perioada de vegetatie.
Pentru plantele care au inflorit deja se foloseste ingrasamant pentru plante cu flori 50%, iar pentru cele care au numai frunze, ingrasamant pentru cactusi 50% (fata de concentratia recomandata pe ambalaj).
Inmulţire:
Temperatura optima pentru germinarea seminţelor este 15-21 grade Celsius, insa datorita faptului ca acestea sunt foarte mici si greu de recoltat, nu se recomanda insamantarea.
Cel mai frecvent se realizeaza prin butas de frunza, dar procedeul este lent. Se recolteaza o frunza sanatoasa, matura, dar nu prea veche, cu petiol . Se lasa sa se cicatrizeze 2-3 zile si apoi se planteaza baza petiolului intr-un substrat usor umezit sau chiar in nisip. O temperatura mai ridicata a solului face ca inradacinarea sa se faca in scurt timp.
Unele specii au capacitatea de a produce răsaduri în crestăturile frunzelor, fie spontan, fie după ce frunza s-a desprins de planta. Se recolteaza aceste plantule şi se pun pe un amestec de substrat uşor umezit.
Prin butasi de tulpina cu doua frunze. Se pun intr-un pahar cu apa, unde vor inradacina in scurta vreme, sau se procedeaza ca la butasii de frunza.
Condiţii de iernare:
Iarna nu suporta expunerea pe timp indelungat la temperaturi mai mici de 5 grade Celsius. Sub aceasta temperatura plantele isi pierd frunzele, existand astfel pericolul de distrugere totala. Ideale pentru conditiile de iernare sunt temperaturile cuprinse intre 12-16 grade Celsius.
Boli şi dăunători:
Afidele şi cosenilele. Plantele cu flori sunt sensibile la fainare.
Îngrijire, particularităţi:
Pentru stimularea de noi tulpini florifere, se taie tijele florale, după uscarea completa florilor.
Transplantarea se recomanda a se face o data pe an, pentru speciile cu dezvoltare mare si la 2-3 ani pentru celelalte.
O durata a zilei de 8-10 ore(zi scurta), urmata apoi de plasarea plantei la întuneric, provoaca apariţia de boboci florali, la cele mai multe specii.
Specii şi varietăţi:
K. beharensis - foarte decorativa cu frunze mari, pufoase, argintii cu marginea foarte ondulata.
K. blossfeldiana, specia cu cele mai multe varietati.
K. daigremontiana, cu plantule mici pe marginea frunzelor mari. Inflorescenţă cu flori pendente portocaliu, violet, gri.
K. fedtschenkoi – cu tufe ramificate si taratoare formate din rozete de frunze plate de culoare gri albastrui si flori din abundenta, roz-brun.
K. longiflora cu frunze de nuante portocali si flori galbene.
K. marmorata creste sub forma de arbust ramificat la baza, cu ramuri şi frunze cărnoase. Frunzele sunt lucioase, rotunjite, crenelate cu pete maro pe ambele părţi. Inflorescenţă cu câteva flori albe, galbene sau portocali.
K. orgyalis - Frunze ovale de culoarea bronzului.
K. pumila - frunze pruinoase; poate ajunge la 20 – 30cm inaltime si 30 - 45 cm diametru.
K. rhombopilosa - cu frunze in forma de romb. Ambele părţi sunt acoperite cu fire de par gri pe care există mici pete rosu-maroniu. Frunzele cad usor la cea mai mică atingere, dând naştere la noi plantute. Florile sunt foarte mici.
K. rubinea in interiorul rozetei cu frunze rosii.
K. tessa , cu florile in forma de clopotei roz, portocalii cu rosu, care rezista timp indelungat, daca nu sunt supuse variatiilor bruste de temperatura.
K. tomentosa - frunze ovale, alungite, groase si paroase. Suprafata este acoperita cu par alb, varful avand marginea mai ridicata si maro. Florile sunt galben-brun.
K. tubiflora – frunze lungi (pana la 10cm si diametrul 3-8 mm), cu canelura pe suprafata superioara, de culoare verde pal cu pete gri-violet pana la gri-maro. In varful frunzelor se formeaza mici plantule. Inflorescenţă terminala cu multe flori tubulare agăţate în formă de clopot, culoare portocaliu la rosu sau violet.
Medicina Traditionala si Toxicitate
Unele specii de Kalanchoe, ca si alte Crassulaceae, contin substante otravitoare (glicozide cardiace bufadienolide), care pot provoca afectiuni cardiace animalelor, daca sunt ingerate de catre acestea.
In medicina tradiţională, extractele unor specii de Kalanchoe au fost folosite pentru a trata afectiuni, cum ar fi infectii, reumatism şi inflamaţie. De asemenea, au efecte imunosupresoare. Extractul de K. pinnata a fost înregistrat în Trinidad şi Tobago, fiind folosit ca tratament tradiţional pentru hipertensiune.
De la K. daigremontiana au fost izolati mai multi compusi care au un puternic efect sedativ.
K. pinnata contine compusi care au un proprietati insecticide.
http://plantencyclo.free.fr/sp/index.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Kalanchoe
http://digilander.libero.it/cacti/plants.htm#a
http://www.lapshin.org/succulent/os2006.htm
http://plantfanatics2.e-monsite.com/rub ... 22419.html
http://www.cactuspro.com/encyclo/Kalanchoe
Crassulaceae
Denumire în limba latină:
Kalanchoe spp.
Imagini:
viewtopic.php?t=324
http://egradinisuculente.sunphoto.ro/KALANCHOE
http://images.google.fr/images?hl=fr&q=Kalanchoe
Tipul plantei:
Suculente, perene, sub forma de tufe sau arborescente.
Gabarit:
In functie de specie si de conditiile de cultivare, dimensiunile sunt cuprinse intre 15 cm si 2m, inaltime.
Lumina şi temperatura:
Fiind plante suculente necesita lumina puternica, dar expunerea prelungita si la orele amiezii face ca frunzele sa-si schimbe culoarea si chiar sa se arda. Plantele crescute in lumina suficienta au o dezvoltare compacta.
Flori, frunze, fructe:
Inflorescenta este erecta si cuprinde un numar variat de flori crescand pe tije de diferite lungimi.
Florile sunt simple sau batute, grupate sub forma de umbrele sau clopotei. Bobocii nu se deschid in acelasi timp ceea ce face ca perioada de inflorire sa dureze mult timp. Formarea bobocilor florali este declansata de lungimea zilei si nu de temperaturi.
Prezinta o gama variata de culori – alb, galben, portocaliu, rosu, gri, violet in cele mai diverse tonalitati.
Frunzele sunt suculente, dispuse perechi opuse, la 90 de grade fata de cele anterioare, de dimensiuni si forme variabile de la rotunde, ovale, cilindrice, rombice, triunghiulare, lanceolate mai mult sau mai putin alungite, carnoase, netede, lucioase, pufoase, paroase, catifelate, crestate etc. Culoarea frunzelor in functie de specie si de expozitia solara este in nuante de la alb, verde, gri, aramiu, maroniu etc. cu sau fara pete.
Solul:
Sol usor, poros cu capacitate mare de drenare, ph neutru (5,5-7,5).
Udarea:
Din primavara pana in mijlocul toamnei, la interval de 3-5 zile, apoi la 15 -30 de zile, in functie de temperaturi si expunerea la soare. Iarna substratul nu trebuie sa se usuce complet.
Aerul:
Ca orice suculenta, suportă bine aerul uscat, iar umezeala duce la putrezirea plantelor.
Ingrăşăminte:
Se recomanda fertilizarea de 2-3 ori pe an, in perioada de vegetatie.
Pentru plantele care au inflorit deja se foloseste ingrasamant pentru plante cu flori 50%, iar pentru cele care au numai frunze, ingrasamant pentru cactusi 50% (fata de concentratia recomandata pe ambalaj).
Inmulţire:
Temperatura optima pentru germinarea seminţelor este 15-21 grade Celsius, insa datorita faptului ca acestea sunt foarte mici si greu de recoltat, nu se recomanda insamantarea.
Cel mai frecvent se realizeaza prin butas de frunza, dar procedeul este lent. Se recolteaza o frunza sanatoasa, matura, dar nu prea veche, cu petiol . Se lasa sa se cicatrizeze 2-3 zile si apoi se planteaza baza petiolului intr-un substrat usor umezit sau chiar in nisip. O temperatura mai ridicata a solului face ca inradacinarea sa se faca in scurt timp.
Unele specii au capacitatea de a produce răsaduri în crestăturile frunzelor, fie spontan, fie după ce frunza s-a desprins de planta. Se recolteaza aceste plantule şi se pun pe un amestec de substrat uşor umezit.
Prin butasi de tulpina cu doua frunze. Se pun intr-un pahar cu apa, unde vor inradacina in scurta vreme, sau se procedeaza ca la butasii de frunza.
Condiţii de iernare:
Iarna nu suporta expunerea pe timp indelungat la temperaturi mai mici de 5 grade Celsius. Sub aceasta temperatura plantele isi pierd frunzele, existand astfel pericolul de distrugere totala. Ideale pentru conditiile de iernare sunt temperaturile cuprinse intre 12-16 grade Celsius.
Boli şi dăunători:
Afidele şi cosenilele. Plantele cu flori sunt sensibile la fainare.
Îngrijire, particularităţi:
Pentru stimularea de noi tulpini florifere, se taie tijele florale, după uscarea completa florilor.
Transplantarea se recomanda a se face o data pe an, pentru speciile cu dezvoltare mare si la 2-3 ani pentru celelalte.
O durata a zilei de 8-10 ore(zi scurta), urmata apoi de plasarea plantei la întuneric, provoaca apariţia de boboci florali, la cele mai multe specii.
Specii şi varietăţi:
K. beharensis - foarte decorativa cu frunze mari, pufoase, argintii cu marginea foarte ondulata.
K. blossfeldiana, specia cu cele mai multe varietati.
K. daigremontiana, cu plantule mici pe marginea frunzelor mari. Inflorescenţă cu flori pendente portocaliu, violet, gri.
K. fedtschenkoi – cu tufe ramificate si taratoare formate din rozete de frunze plate de culoare gri albastrui si flori din abundenta, roz-brun.
K. longiflora cu frunze de nuante portocali si flori galbene.
K. marmorata creste sub forma de arbust ramificat la baza, cu ramuri şi frunze cărnoase. Frunzele sunt lucioase, rotunjite, crenelate cu pete maro pe ambele părţi. Inflorescenţă cu câteva flori albe, galbene sau portocali.
K. orgyalis - Frunze ovale de culoarea bronzului.
K. pumila - frunze pruinoase; poate ajunge la 20 – 30cm inaltime si 30 - 45 cm diametru.
K. rhombopilosa - cu frunze in forma de romb. Ambele părţi sunt acoperite cu fire de par gri pe care există mici pete rosu-maroniu. Frunzele cad usor la cea mai mică atingere, dând naştere la noi plantute. Florile sunt foarte mici.
K. rubinea in interiorul rozetei cu frunze rosii.
K. tessa , cu florile in forma de clopotei roz, portocalii cu rosu, care rezista timp indelungat, daca nu sunt supuse variatiilor bruste de temperatura.
K. tomentosa - frunze ovale, alungite, groase si paroase. Suprafata este acoperita cu par alb, varful avand marginea mai ridicata si maro. Florile sunt galben-brun.
K. tubiflora – frunze lungi (pana la 10cm si diametrul 3-8 mm), cu canelura pe suprafata superioara, de culoare verde pal cu pete gri-violet pana la gri-maro. In varful frunzelor se formeaza mici plantule. Inflorescenţă terminala cu multe flori tubulare agăţate în formă de clopot, culoare portocaliu la rosu sau violet.
Medicina Traditionala si Toxicitate
Unele specii de Kalanchoe, ca si alte Crassulaceae, contin substante otravitoare (glicozide cardiace bufadienolide), care pot provoca afectiuni cardiace animalelor, daca sunt ingerate de catre acestea.
In medicina tradiţională, extractele unor specii de Kalanchoe au fost folosite pentru a trata afectiuni, cum ar fi infectii, reumatism şi inflamaţie. De asemenea, au efecte imunosupresoare. Extractul de K. pinnata a fost înregistrat în Trinidad şi Tobago, fiind folosit ca tratament tradiţional pentru hipertensiune.
De la K. daigremontiana au fost izolati mai multi compusi care au un puternic efect sedativ.
K. pinnata contine compusi care au un proprietati insecticide.
http://plantencyclo.free.fr/sp/index.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Kalanchoe
http://digilander.libero.it/cacti/plants.htm#a
http://www.lapshin.org/succulent/os2006.htm
http://plantfanatics2.e-monsite.com/rub ... 22419.html
http://www.cactuspro.com/encyclo/Kalanchoe