Cotoneaster sp. – Barcoace
Familia – Rosaceae
Descriere – Originar din Europa, Asia si Africa, acest mic arbust cu frunze perene sau semi-perene are un aspect tarator, putand acoperi mari suprafete. Este decorativ si foarte apreciat pentru florile sale albe sau de un roz pal, ca si pentru fructele cu care se incarca la sfarsitul verii.
Frunzele sunt mici, ovale, lucioase, de un verde inchis, dar care se transforma intr-un rosu de foc odata cu racirea vremii. Fructele raman pe planta peste iarna, fiind foarte apreciate de pasari si micile mamifere. Are o crestere rapida si suporta fara probleme vasul, lucru ce o face o specie accesibila incepatorilor.
In bonsai, cel mai des intalnim Cotoneaster horizontalis si Cotoneaster microphylla.
Specia e folosita cu predilectie la realizarea bonsailor de mici dimmensiuni (shohini).
Intretinere – Are nevoie de foarte multa lumina, de preferinta soare direct, dar poate sta si in zone partial umbrite. Cand lumina este isuficienta insa, cresterea plantei este vizibil afectata.
Suporta fara probleme temperaturi ridicate, dar in acelasi timp rezista si la temperaturi negative de pana la -10 C. In iernile aspre e necesar, totusi, un adapost.
Udarea poate fi problematica, deoarece specia apreciaza un substrat cat mai constant umed; nu suporta bine pauzele mari intre udari, dar nu rezista nici intr-un substrat supra-udat. Daca mai punem la socoteala si faptul ca vorbim de obicei despre shohini aflati in vase de mici dimensiuni, e lesne de inteles de ce udarea necesita o atentie sporita.
Prefera pulverizari dese la nivelul coroanei.
Fertilizarea trebuie facuta primavara si toamna, de preferinta cu un ingrasamant organic solid.
Replantarea se face la sfarsitul iernii, inainte de deschiderea mugurilor, in fiecare an pentru plantele in formare, sau la 2 ani pentru exemplarele deja formate si care nu necesita decat mentinerea aspectului. Cu aceasta ocazie, se poate elimina pana la o treime din masa radiculara. Continutul substratului nu ridica probleme, atata timp cat asigura drenajul. Deasemeni, un PH cat mai aproape de neutru asigura plantei posibilitatea de a prelua nutrientii din substrat.
Formarea – Curatarea plantei (eliminarea ramurilor si frunzelor moarte, a florilor si fructelor trecute) se poate face in orice perioada. Tunderile de formare (eliminarea unor tronsoane de trunchi sau ramuri primare ori secundare mai groase) ar trebui facute la sfarsitul iernii sau in pauza de vara. Taierile pentru mentinerea conturului se fac la sfarsitul primaverii (dupa inflorire), sau toamna.
Pentru pozitionarea ramurilor se poate recurge la legarea cu sarma. Aceasta trebuie facuta inainte de deschiderea mugurilor. Dat fiind faptul ca scoarta pastreaza mult timp urmele ramase de la sarma, ar fi indicate masuri de protectie: infasurarea acesteia cu rafie sau imbracarea sarmei cu hartie.
Inmultirea – Pentru persoanele tinere si cu spirit de aventura se poate incerca si din seminte. Pentru restul, raman: 1. butasirea - a. primavara, butasi semilemnificati intr-un pat de 50% turba si 50% nisip grosier sau perlit de mica granulatie; - b. toamna, butasi lemnificati in acelasi substrat ca primavara dar, preferabil, sub clopot de sticla; 2. marcotajul - a. subteran la sfarsit de vara; - b. aerian la sfarsit de primavara.
Boli si daunatori – Specia este una robusta, dar o intretinere sovaielnica scade vigoarea plantei si atunci apar si daunatorii.
Afidele pot deveni o problema aglomerandu-se la nivelul lastarilor verzi, nelemnificati. Tripsii pot fi si ei prezenti pe fetele inferioare ale frunzelor. Totusi, acarienii pomilor raman singura si principala problema reala. Stropirile profilactice ne pot scuti de multe neajunsuri.
Datorila pulverizarilor dese, fungii pot sa-si faca simtita prezenta, dar o buna circulatie a aerului ne scapa de griji.
In subteran, ne putem confrunta cu putrezirea radacinilor in cazul unei udari prea generoase.
Familia – Rosaceae
Descriere – Originar din Europa, Asia si Africa, acest mic arbust cu frunze perene sau semi-perene are un aspect tarator, putand acoperi mari suprafete. Este decorativ si foarte apreciat pentru florile sale albe sau de un roz pal, ca si pentru fructele cu care se incarca la sfarsitul verii.
Frunzele sunt mici, ovale, lucioase, de un verde inchis, dar care se transforma intr-un rosu de foc odata cu racirea vremii. Fructele raman pe planta peste iarna, fiind foarte apreciate de pasari si micile mamifere. Are o crestere rapida si suporta fara probleme vasul, lucru ce o face o specie accesibila incepatorilor.
In bonsai, cel mai des intalnim Cotoneaster horizontalis si Cotoneaster microphylla.
Specia e folosita cu predilectie la realizarea bonsailor de mici dimmensiuni (shohini).
Intretinere – Are nevoie de foarte multa lumina, de preferinta soare direct, dar poate sta si in zone partial umbrite. Cand lumina este isuficienta insa, cresterea plantei este vizibil afectata.
Suporta fara probleme temperaturi ridicate, dar in acelasi timp rezista si la temperaturi negative de pana la -10 C. In iernile aspre e necesar, totusi, un adapost.
Udarea poate fi problematica, deoarece specia apreciaza un substrat cat mai constant umed; nu suporta bine pauzele mari intre udari, dar nu rezista nici intr-un substrat supra-udat. Daca mai punem la socoteala si faptul ca vorbim de obicei despre shohini aflati in vase de mici dimensiuni, e lesne de inteles de ce udarea necesita o atentie sporita.
Prefera pulverizari dese la nivelul coroanei.
Fertilizarea trebuie facuta primavara si toamna, de preferinta cu un ingrasamant organic solid.
Replantarea se face la sfarsitul iernii, inainte de deschiderea mugurilor, in fiecare an pentru plantele in formare, sau la 2 ani pentru exemplarele deja formate si care nu necesita decat mentinerea aspectului. Cu aceasta ocazie, se poate elimina pana la o treime din masa radiculara. Continutul substratului nu ridica probleme, atata timp cat asigura drenajul. Deasemeni, un PH cat mai aproape de neutru asigura plantei posibilitatea de a prelua nutrientii din substrat.
Formarea – Curatarea plantei (eliminarea ramurilor si frunzelor moarte, a florilor si fructelor trecute) se poate face in orice perioada. Tunderile de formare (eliminarea unor tronsoane de trunchi sau ramuri primare ori secundare mai groase) ar trebui facute la sfarsitul iernii sau in pauza de vara. Taierile pentru mentinerea conturului se fac la sfarsitul primaverii (dupa inflorire), sau toamna.
Pentru pozitionarea ramurilor se poate recurge la legarea cu sarma. Aceasta trebuie facuta inainte de deschiderea mugurilor. Dat fiind faptul ca scoarta pastreaza mult timp urmele ramase de la sarma, ar fi indicate masuri de protectie: infasurarea acesteia cu rafie sau imbracarea sarmei cu hartie.
Inmultirea – Pentru persoanele tinere si cu spirit de aventura se poate incerca si din seminte. Pentru restul, raman: 1. butasirea - a. primavara, butasi semilemnificati intr-un pat de 50% turba si 50% nisip grosier sau perlit de mica granulatie; - b. toamna, butasi lemnificati in acelasi substrat ca primavara dar, preferabil, sub clopot de sticla; 2. marcotajul - a. subteran la sfarsit de vara; - b. aerian la sfarsit de primavara.
Boli si daunatori – Specia este una robusta, dar o intretinere sovaielnica scade vigoarea plantei si atunci apar si daunatorii.
Afidele pot deveni o problema aglomerandu-se la nivelul lastarilor verzi, nelemnificati. Tripsii pot fi si ei prezenti pe fetele inferioare ale frunzelor. Totusi, acarienii pomilor raman singura si principala problema reala. Stropirile profilactice ne pot scuti de multe neajunsuri.
Datorila pulverizarilor dese, fungii pot sa-si faca simtita prezenta, dar o buna circulatie a aerului ne scapa de griji.
In subteran, ne putem confrunta cu putrezirea radacinilor in cazul unei udari prea generoase.